Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CĂLCAT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 35 pentru CĂLCAT.

CĂLCARE

... CĂLCÁRE , călcări , s . f . Faptul de a călca . 1. Nerespectare , violare a unei legi , a unui ordin etc . 2. Abatere , deviere de la un principiu . 3. Atac , năvălire ( în ...

 

DESCĂLCA

... DESCĂLCÁ , descálc , vb . I . Tranz . A înlătura cu fierul de călcat o cută sau o îndoitură a unei țesături . - Des ^1 - + călca

 

INFIDEL

INFIDÉL , - Ă , infideli , - e , adj . 1. Care nu este fidel ; nestatornic , necredincios în sentimente , care își calcă angajamentele față de cineva , nefidel ; ( despre soți ) care calcă credința conjugală . 2. Inexact , care nu exprimă adevărul ,

 

NECĂLCAT

NECĂLCÁT , - Ă , necălcați , - te , adj . 1. ( Despre haine , rufe etc . ) Care nu este călcat cu fierul ; șifonat , mototolit , boțit . 2. ( Despre locuri , drumuri etc . ) Care nu a fost sau nu poate fi străbătut , unde nu a ajuns , pe unde nu a umblat încă nimeni ; neatins de picior ( de om ) , neumblat . - Ne - +

 

NETEZI

... NETEZÍ , netezesc , vb . IV . Tranz . 1. A face neted ; a nivela . 2. A călca ușor ( cu fierul de călcat ) rufe , haine etc . 3. A aranja , a îndrepta părul , penele ; p . ext . a mângâia ...

 

SPERJUR

... n . 1. S . m . și f . Persoană care jură fals sau care își calcă jurământul . 2. S . n . ( Rar ) Faptul de a - și călca

 

ȘNUR

ȘNUR , șnururi , s . n . 1. Sfoară ( îmbrăcată în mătase colorată , în fir etc . ) , de obicei răsucită în două sau în trei , întrebuințată mai ales ca ornament la îmbrăcăminte ; șiret ^1 ( 2 ) . 2. Ansamblu de fire electrice ( foarte ) flexibile , izolate între ele și strânse într - un înveliș protector , folosit pentru racordarea la rețea a lămpilor portative , a fiarelor de călcat , a aparatelor de radio

 

ALUNECA

ALUNECÁ , alúnec , vb . I . Intranz . 1. A - și pierde echilibrul , călcând pe o suprafață lucioasă ( și a cădea , a se prăbuși ) . 2. A se mișca lin , fără a întâmpina vreo rezistență ; ( despre două corpuri aflate în contact ) a se deplasa unul față de celălalt tangențial , fără a se rostogoli ; a se strecura ușor . 3. Fig . A se abate , a se lăsa ispitit ; a greși . [ Var . : lunecá vb .

 

APRETURĂ

APRETÚRĂ , apreturi , s . f . 1. Apretare ; p . ext . totalitatea operațiilor ( fierbere , înălbire , călcat , apretare etc . ) la care este supus un material textil în vederea finisării lui . 2. ( Concr . ) Întreprindere , local , instalație în care se efectuează apretura (

 

CĂLCĂTOREASĂ

... CĂLCĂTOREÁSĂ , călcătorese , s . f . Femeie care are meseria de a călca

 

   Următoarele >>>