Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BISERICESC
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 103 pentru BISERICESC.
CREDÍNȚĂ , credințe , s . f . 1. Faptul de a crede în adevărul unui lucru ; convingere , siguranță , certitudine . 2. ( Înv . ) Încredere ( pe care o inspiră cineva ) . 3. Fidelitate , devotament , statornicie față de cineva sau de ceva . 4. Speranță , nădejde . 5. Convingere despre existența lui Dumnezeu ; mărturisire a acestei convingeri prin respectarea prescripțiilor bisericești ; religie ,
... CRISTÉLNIȚĂ , cristelnițe , s . f . ( În ritualul bisericesc
... Tranz . și refl . A ( se ) scăpa , a ( se ) salva , a ( se ) descotorisi ( de ceva rău ) . 2. Refl . ( În limbajul bisericesc ) A se mântui , a se purifica . 3. Tranz . ( Fam . ) A omorî . 4. Tranz . și refl . A face ...
... cu climă aridă , cu ploi extrem de puține , în care viața vegetală și animală este foarte redusă , iar populația foarte rară ; pustiu ; 3. ( În limbajul bisericesc ; în expr . ) A lua în deșert = a batjocori ; a nesocoti . 4. ( Pop . ) Partea scobită a corpului la ...
... ac ] DIÁC^1 , dieci , s . m . 1. Scriitor de cancelarie și slujbaș al vistieriei din țările române ; grămătic , uricar ; p . ext . copist . 2. ( Reg . ) Cântăreț bisericesc
... DICASTÉRIE s . f . ( Înv . ) Tribunal bisericesc
... ECLEZIÁSTIC , - Ă , ecleziastici , - ce , adj . Privitor la biserică sau la cler ; bisericesc
EDÍCT , edicte , s . n . 1. ( În Roma antică ) Act prin care un magistrat făcea cunoscute normele de drept și formele juridice aplicate în timpul magistraturii lui . 2. ( În antichitate și în evul mediu ) Decret important cu caracter normativ dat de un monarh sau de o autoritate bisericească superioară cu privire la o anumită
EPARHÍE , eparhii , s . f . Diviziune administrativă bisericească , condusă de un episcop ; episcopie ,
EPISCÓP^2 , episcoape , s . n . Aparat care servește la proiecția figurilor de pe cărți , de pe fotografii sau de pe alte obiecte netransparente . EPÍSCOP^1 ( EPISCÓP ) , episcopi , s . m . Grad înalt în ierarhia bisericească creștină , imediat inferior mitropolitului sau arhiepiscopului ; persoană care are acest grad ( și conduce o
EVLÁVIE , evlavii , s . f . Sentiment religios manifestat printr - o scrupuloasă îndeplinire a practicilor bisericești ;