Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BISERICESC

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 103 pentru BISERICESC.

MASLU

MÁSLU , masluri , s . n . Slujbă religioasă creștină care se oficiază pentru un om grav bolnav sau la anumite sărbători bisericești și la care se face ungerea cu mir ; slujbă bisericească de sfințire a untdelemnului pentru mir , oficiată în miercurea dinaintea Paștilor . [ Pl . și :

 

OMILETIC

OMILÉTIC , - Ă , omiletici , - ce , adj . , s . f . 1. Adj . Care se referă la elocvența bisericească . 2. S . f . Disciplină teologică privitoare la principiile și la regulile oratoriei ( predicilor )

 

OMOFOR

... OMOFÓR , omofoare , s . n . Veșmânt bisericesc în forma unei eșarfe , pe care arhiereul îl poartă pe umeri în timpul serviciului bisericesc

 

PĂSTORIE

... PĂSTORÍE s . f . 1. Păstorit . 2. Fig . Conducere , îndrumare religioasă , bisericească ; funcție , demnitate de conducător bisericesc

 

SINOD

SINÓD , sinoade , s . n . 1. Adunare de ierarhi care constituie forul suprem al Bisericii ( sau al unei eparhii ) ortodoxe și care se întrunește periodic pentru a rezolva probleme de administrație bisericească . 2. Adunare episcopală care se convoacă ocazional pentru a lua ( unele ) hotărâri în probleme de dogmă , de morală și de administrație

 

ACATIST

ACATÍST , acatiste , s . n . 1. Imn și slujbă bisericească ortodoxă în cinstea Fecioarei Maria sau a unor sfinți . 2. Listă de nume dată preotului spre a se ruga , pentru a se ruga pentru persoanele înscrise pe

 

ADORMI

... IV . 1. Intranz . și tranz . A trece sau a aduce pe cineva la starea de somn . 2. Intranz . Fig . ( În limbajul bisericesc

 

ALELUIA

ALELÚIA interj . Exclamație care apare ca un refren de laudă în cântări

 

ANTIFON

ANTIFÓN^2 , antifoane , s . n . Mic corp plastic care se introduce în urechi pentru a le apăra de zgomote intense . ANTIFÓN^1 , antifoane , s . n . Versete sau parafrazări din psalmi care sunt repetate de două coruri sau de două voci , ca și cum și - ar răspunde reciproc ; cântare repetată de două coruri , la slujba

 

BOGOMILISM

BOGOMILÍSM s . n . Doctrină și sectă dualistă apărută în sec . X în Bulgaria și răspândită apoi în țările balcanice , în Rusia și în alte părți , care contesta treimea divină ortodoxă , existența umană a lui Cristos , respingea riturile ortodoxe , inclusiv botezul , nu accepta ierarhia bisericească etc . - Bogomil ( n . pr . ) + suf . -

 

   Următoarele >>>