Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ALCĂTUIRE

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 37 pentru ALCĂTUIRE.

FOLIOLĂ

FOLIÓLĂ , foliole , s . f . Fiecare dintre frunzulițele care intră în alcătuirea unei frunze compuse . [ Pr . : - li -

 

FORMAȚIE

... FORMÁȚIE , formații , s . f . 1. Alcătuire , întocmire , organizare , constituire . 2. ( Geol . ) Strat de roci caracterizate prin anumite particularități ale constituției lor și care s - au format în anumite condiții geologice dintr ...

 

GEOLOGIE

GEOLOGÍE s . f . Știință care studiază modul de formare , alcătuirea și istoria dezvoltării globului

 

GEOSFERĂ

GEOSFÉRĂ , geosfere , s . f . Fiecare dintre învelișurile concentrice , cu formă aproximativ sferică , care , după ipotezele actuale , ar intra în alcătuirea globului terestru . [ Pr . : ge -

 

INSTITUIRE

... INSTITUÍRE , instituiri , s . f . Faptul de a institui ; înființare , întemeiere , fundare ; alcătuire

 

OMOGEN

... OMOGÉN , - Ă , omogeni , - e , adj . 1. Care are o alcătuire sau o structură unitară , care prezintă omogenitate ; nediferențiat . 2. ( Mat . ; despre funcții cu mai multe variabile ) A cărei valoare rămâne proporțională pentru variabile ...

 

ORGANIZAȚIE

... cu concepții sau preocupări comune , uniți conform unui regulament sau unui statut , în vederea depunerii unei activități organizate . 2. Mod de organizare , orânduire , aranjare ; rânduială , alcătuire

 

PERSOANĂ

... ca subiect cu drepturi și cu obligații și care participă în această calitate la raporturile juridice civile . Persoană juridică ( sau morală ) = organizație care , având o alcătuire de sine stătătoare și un patrimoniu propriu în vederea îndeplinirii unui anume scop admis de lege , este subiect cu drepturi și cu obligații , deosebit de ...

 

PLĂMADĂ

... PLĂMÁDĂ s . f . 1. Plămădeală . 2. Fig . Sămânță , germen ; p . ext . alcătuire

 

PLĂSMUI

... inventa , a născoci , a scorni . 3. A falsifica , a contrazice . [ Var . : plăzmuí vb . IV ] - Plasmă ( înv . " creare , alcătuire

 

PLANTĂ

PLÁNTĂ^2 , plante , s . f . Față inferioară a piciorului , ușor boltită , care ia contact cu solul ; talpa piciorului . PLÁNTĂ^1 , plante , s . f . Nume generic dat organismelor vegetale , cu o organizare mai simplă decât a animalelor și care își extrag hrana prin rădăcini , caracterizându - se prin prezența clorofilei , prin faptul că membrana celulei este formală din celuloză și , în cazul speciilor superioare , prin alcătuirea corpului din rădăcină , tulpină și frunze ; p . restr . vegetală , mai ales erbacee , cultivată de om sau care crește în mod natural și este utilă

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>