Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ALCĂTUIRE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 37 pentru ALCĂTUIRE.

SE

SE pron . refl . 1. ( Arată că persoana care face lucrarea este și aceea care o suferă ) Se ascunde sub pod . 2. ( Intră în alcătuirea verbelor reflexive eventive ) 3. ( Intră în alcătuirea verbelor reflexive reciproce ) Se ghiontesc . 4. ( Intră în alcătuirea verbelor reflexive dinamice ) S - a luptat cu zmeul . 5. ( Intră în alcătuirea verbelor reflexive pasive și impersonale ) Să se dea

 

STRUCTURĂ

... STRUCTÚRĂ , structuri , s . f . I. 1. Mod de organizare internă , de alcătuire a unui corp , a unui sistem ; mod de asociere a componenților unui corp sau a unui întreg ... anumalelor , ale plantelor sau ale țesuturilor lor . 3. Mod de construire a unui edificiu , a unui pod etc . 4. Mod de alcătuire a unei opere literare , muzicale etc . 5. Mod specific de organizare a elementelor constitutive ale unei limbi . II. Mod de organizare ...

 

ALCĂTUIALĂ

... ALCĂTUIÁLĂ , alcătuieli , s . f . Alcătuire

 

BĂȚ

BĂȚ , bețe , s . n . 1. Bucată de lemn lungă și subțire . 2. Fig . Lovitură cu bățul ( 1 ) . 3. Piesă în formă de vergea , care intră în alcătuirea diferitelor unelte , mașini etc . Bățul ițelor . - Et .

 

BRECIE

BRÉCIE s . f . Rocă în alcătuirea căreia intră fragmente de roci colțuroase de dimensiuni mari și ciment de natură sedimentară sau

 

CANEVAS

CANEVÁS , canevasuri , s . n . 1. Schiță sau linii generale ale unui desen . 2. Rețea de meridiane și de paralele trasate în vederea alcătuirii unei hărți . 3. Ansamblul triunghiurilor , liniilor poligonale și punctelor care servesc ca bază măsurătorilor

 

CATALOGRAFIE

CATALOGRAFÍE s . f . Tehnică a alcătuirii cataloagelor de bibliotecă sau de muzeu ; ramură a biblioteconomiei care studiază principiile și metodele întocmirii cataloagelor de

 

COMPONENȚĂ

... COMPONÉNȚĂ , componențe , s . f . Totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate ; compoziție , alcătuire

 

COMPOZIȚIE

... COMPOZÍȚIE , compoziții , s . f . 1. Totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate ; structură , compunere , alcătuire . 2. Operă , bucată , compunere artistică , în special muzicală . 3. Felul în care sunt dispuse elementele imaginii într - un tablou , astfel încât se se echilibreze între ...

 

COMPUNERE

... COMPÚNERE , compuneri , s . f . 1. Acțiunea de a ( se ) compune și rezultatul ei ; alcătuire , îmbinare . 2. ( Concr . ) Bucată literară sau muzicală ; compoziție . 3. ( Concr . ) Lucrare școlară asupra unei teme . 4. ( Lingv . ) Sistem de formare a cuvintelor prin ...

 

   Următoarele >>>