Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ALCĂTUIRE
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 37 pentru ALCĂTUIRE.
... COMPÚNERE , compuneri , s . f . 1. Acțiunea de a ( se ) compune și rezultatul ei ; alcătuire , îmbinare . 2. ( Concr . ) Bucată literară sau muzicală ; compoziție . 3. ( Concr . ) Lucrare școlară asupra unei teme . 4. ( Lingv . ) Sistem de formare a cuvintelor prin ...
... CONFECȚIONÁRE , confecționări , s . f . Acțiunea de a confecționa ; lucrare , întocmire , alcătuire
... CONSTITUÍRE , constituiri , s . f . Acțiunea de a ( se ) constitui ; alcătuire
CRISTALÍT , cristalite , s . n . Monocristal de dimensiuni mici , care intră în alcătuirea unui corp
... și obligatorie pentru organul în subordine . 2. Așezare a unor elemente într - un anumit loc , într - un anumit fel , într - o anumită ordine ; alcătuire , construcție după un anumit plan . 3. Stare sufletească ( bună sau rea ) ; p . ext . dorință ( momentană ) de a face un anumit lucru . [ Var . : dispozițiúne ...
... DOZÁBIL , - Ă , dozabili , - e , adj . Care se poate doza , a cărui alcătuire
... trebuințe . 4. Mod de întocmire , de orânduire a planului sau a părților unei lucrări , ale unei scrieri , ale unei legi etc . ; alcătuire
ELECTRÓN , electroni , s . m . Particulă elementară cu cea mai mică sarcină electrică cunoscută în natură și care intră în alcătuirea atomilor tuturor
FI , sunt , vb . IV . Intranz . A. ( Verb predicativ ) 1. A exista , a avea ființă . A fi sau a nu fi . 2. A se afla , a se găsi într - un anumit loc , la o anumită persoană . Cine - i acolo ? 3. A trăi , a viețui , a o duce ; ( despre lucruri , situații , acțiuni etc . ) a dura , a dăinui , a ține . Vechi obiceiuri care sunt și astăzi . 4. A se îndeplini , a se întâmpla , a se petrece , a avea loc . Mi - a spus cum a fost . 5. A avea prețul . . . ; a costa , a valora . Cât sunt vinetele ? 6. ( În superstiții , ghicitori etc . ) A însemna , a prevesti , a fi semn că . . . Ce e când ți se bate tâmpla ? B. ( Cu funcție copulativă ) 1. ( formează , împreună cu numele predicativ , predicatul ) El este vesel . 2. ( construit cu dativul ; împreună cu un nume predicativ , exprimă o stare sau o acțiune arătate de numele predicativ respectiv ) Mi - e ...
FLANC , flancuri , s . n . 1. Extremitatea din stânga sau din dreapta a unei formații sau a unui dispozitiv de luptă . 2. Fiecare dintre cele două părți laterale ale peretelui abdominal , cuprinse între ultima coastă și șold . 3. Fiecare dintre cele două porțiuni laterale ale unui filet , ale unui dinte de angrenaj etc . 4. Foaie de carton special , folosită în poligrafie pentru prepararea , prin presare , a matrițelor de stereotipie . 5. Nume dat panourilor care servesc la alcătuirea
FOLIÓLĂ , foliole , s . f . Fiecare dintre frunzulițele care intră în alcătuirea unei frunze compuse . [ Pr . : - li -