Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PLANTA
Rezultatele 771 - 780 din aproximativ 955 pentru PLANTA.
RUG ^2 , ruguri . s . n . Grămadă de lemne pe care se ardeau , în antichitate , jertfele sau morții și , în evul mediu , condamnații la moarte . RUG ^1 , rugi . s . m . 1. Tulpina ( târâtoare ) a unor plante . 2. Mur ^1 . 3. Măceș . 4. Compus : rug - de - munte sau rug - de - zmeură =
RUGINÍ , ruginesc , vb . IV . 1. Intranz . A se acoperi cu rugină ( I 1 ) , a se umple de rugină , a prinde rugină . 2. Intranz . Fig . ( Despre frunze , plante etc . ) A căpăta o culoare galben - roșiatică asemănătoare cu a ruginii . 3. Refl . Fig . A deveni perimat , depășit , a se învechi , a nu mai fi
RUGINÍT , - Ă , ruginiți , - te , adj . 1. Acoperit , ros de rugină ( I 1 ) . 2. Fig . ( Adesea substantivat ; despre persoane , idei , concepții etc . ) Învechit , înapoiat , demodat . 3. ( Despre plante ) Atacat de rugină ( II
RUPÉSTRU , - Ă , rupeștri , - stre , adj . 1. ( Despre plante ) Care crește pe stânci . 2. ( Despre locuințe ) Care este construit în stâncă . 3. ( În sintagma ) Artă rupestră = denumire dată manifestărilor artistice ( desen , pictură , gravură sau sculptură ) de pe pereții peșterilor sau de pe
RUPÍCOL , - Ă , rupicoli , - e , adj . ( Bot . ; despre plante ) Care crește pe stânci sau
... RUTIȘÓR , rutișoare , s . n . Nume dat mai multor plante erbacee : a ) plantă cu tulpina înaltă , cu flori galbene dispuse în buchete pe vârfurile ramurilor ( Thalictrum foetidum ) ; b ) plantă
RUTÍNĂ^2 s . f . Substanță chimică naturală , care se găsește în florile , în frunzele și în tulpinile multor plante , folosită în medicină . RUTÍNĂ^1 s . f . Capacitate câștigată printr - o practică îndelungată ; ( depr . ) obișnuință de a acționa sau de a gândi totdeauna în același
... vegetal rășinos , de culoare roșie , recoltat din fructele unui arbore din familia palmierilor și care , arzând , răspândește un miros plăcut ; sângele - voinicului = a ) plantă agățătoare din familia leguminoaselor , cu flori roșii , violete sau albe ( Lathyrus odoratus ) ; b ) numele a două specii de plante erbacee de munte din ...
... 1. ( Bot . ; mai ales la pl . ) Numele a trei specii de plante erbacee : a ) drăgaică ; b ) ( și în sintagma sânziene albe ) plantă erbacee cu frunze lanceolate dispuse în formă de rozetă și cu flori albe ( Galium mollugo ) ; c ) mică plantă erbacee cu flori albe Galium rotundifolium ) . 2. ( La pl . ) Numele popular al sărbătorii creștine celebrate la 24 iunie ; drăgaică . II. ( La pl . ) Nume dat , în ...
SĂDITÓR , - OÁRE , săditori , - oare , adj . , s . n . 1. Adj . ( Adesea substantivat ) Care sădește . 2. Adj . ( Despre plante ) Bun pentru a fi sădit , de sădit . 3. S . n . Băț cu care se fac găuri în pământ când se sădește . - Sădi + suf . -
SĂLBÁTIC , - Ă , sălbatici , - ce , adj . , s . m . și f . I. Adj . 1. ( Despre animale ) Care nu este domesticit sau îmblânzit ; p . ext . greu de stăpânit , nedomolit , aprig , focos . 2. ( Despre plante ) Care a crescut de la sine ; necultivat , nealtoit . 3. Care este creat de natură , fără intervenția omului ; natural ; lipsit de artificiu , de rafinament ; frust . 4. ( Despre ținuturi , locuri etc . ) Pustiu , nelocuit , neumblat ; lipsit de civilizație . II. 1. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care aparține unor grupuri de oameni aflate în prima perioadă de dezvoltare a societății omenești ; ( om ) primitiv . 2. Adj . Caracteristic omului primitiv ; rudimentar , înapoiat , primitiv , neevoluat . 3. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care se comportă ca un om primitiv ; ( om ) necivilizat , înapoiat , grosolan . 4. Adj . ( Despre păr ) Des și aspru ; neîngrijit . 5. Adj . ( Despre oameni ) Lipsit de umanitate ; crud , neomenos , violent , brutal , fioros . 6. Adj . ( Despre oameni și manifestările lor ) Care nu se poate stăpâni ; aprig , impulsiv , nestăpânit , nedomolit . 7. Adj . , s . m . și f . ( Om ) care fuge de lume , care nu respectă conveniențele ( sociale ) ; ( om ) retras , izolat , singuratic , nesociabil , ursuz . III. Adj . 1. Care se manifestă cu deosebită intensitate , neobișnuit de puternic , violent , cumplit , aprig ; înfricoșător , de neînvins . 2. ( ...