Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OPERA
Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 141 pentru OPERA.
HETERONÍM , - Ă , heteronimi , - e , adj . ( Despre opere literare ) Publicat sub alt nume decât cel al
ILUZIONÍSM s . n . 1. Profesiunea iluzionistului ; spectacol , număr prezentat de iluzionist ; scamatorie . 2. Ansamblu de procedee tehnice în artele plastice menite să creeze iluzia realității până la confundarea operei de artă cu obiectul reprezentat . [ Pr . : - zi -
INTERLÚDIU , interludii , s . n . Episod muzical care face legătura între două momente mai importante ale unei opere muzicale ; p . ext . piesă muzicală care leagă între ele două momente ale unei lucrări
INTERPRETÁ , interpretez , vb . I . Tranz . 1. A da un anumit înțeles , o anumită semnificație unui lucru ; spec . a comenta și a explica un text ( vechi ) . 2. A reda prin mijloace adecvate conținutul unei opere muzicale , dramatice , literare etc . ; a juca un rol într - o piesă , într - un film etc . , a executa o bucată
INTIMÍSM s . n . Tendință a unor artiști de a exprima în operele lor sentimente cu caracter strict
ÍNTRIGĂ , intrigi , s . f . 1. Acțiune ( ascunsă ) care folosește mijloace nepermise pentru realizarea unui scop ; uneltire . 2. Schemă generală de fapte și de acțiuni care reprezintă subiectul unor opere
ISTÓRIC , - Ă , istorici , - ce , adj . , s . m . , s . n . I. Adj . 1. Care aparține istoriei , privitor la istorie , istoricesc ; p . ext . care are o importanță deosebită ( în dezvoltarea societății ) . 2. Care se schimbă în cursul timpului . 3. Care corespunde faptelor istoriei , care a existat în realitate , real ^2 . 4. Care studiază problemele sau fenomenele în ordinea cronologică . Metodă istorică . II. 1. S . m . Specialist în domeniul istoriei , autor de opere istorice ; p . restr . istoriograf . 2. S . n . Expunere ( amplă ) a unui fapt , a unui eveniment , etc . , în împrejurările în care s - a produs , în ordinea desfășurării faptelor
ISTORIOGRAFÍE , istoriografii , s . f . 1. Știință auxiliară a istoriei care se ocupă cu studiul evoluției concepțiilor istorice și al operelor istorice . 2. Totalitatea scrierilor istorice ( dintr - o țară , dintr - o anumită perioadă de timp , cu privire la o anumită problemă etc . ) . [ Pr . : - ri -
LIBRÉT , librete , s . n . 1. Textul unei opere muzicale , al unei operete sau al unui oratoriu . 2. Carnet eliberat de casele de economii persoanelor care își depun aici economiile și pe baza căruia depunătorii își pot retrage ( cu dobânda legală ) banii depuși . [ Pl . și :
LIRÍSM s . n . Conținutul liric ( 1 ) al unei opere ; inspirație , atitudine lirică ; mod exaltat de a simți sau de a exprima
LOCALIZÁ , localizez , vb . I . 1. Tranz . și refl . A ( se ) limita , a ( se ) restrânge la un anumit spațiu , la un anumit loc . 2. Tranz . ( Cu privire la opere literare ) A da un caracter local , a adapta la condițiile specifice , istorice , sociale etc . ale unei epoci , ale unei regiuni