Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OMENI
Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 131 pentru OMENI.
OBICÉI , obiceiuri , s . n . 1. Deprindere individuală câștigată prin repetarea frecventă a aceleiași acțiuni ; fel particular de a se purta sau de a face ceva ; obișnuință , învăț . 2. Deprindere consacrată ; mod de a se purta , de a se îmbrăca , rânduială , uz etc . comune unui popor sau unei comunități omenești ; datină , tradiție , uzanță , uz , rânduială . 3. ( Înv . ) Lege nescrisă , drept sau obligație statornicite prin tradiție ;
OBIECTÍV , - Ă , obiectivi , - e , adj . , s . n . I. Adj . 1. ( Fil . ) Care există în afara conștiinței omenești și independent de ea . 2. Care are însușirea de a reda realitatea în chip nefalsificat , detașat de impresii subiective ; nepărtinitor , imparțial ; obiectivist ( 2 ) . 3. ( Gram . ) Care se referă la obiectul direct sau indirect . Reflexiv obiectiv . II. S . n . 1. Sistem optic convergent , format din una sau mai multe lentile care intră în construcția unui aparat optic ( de fotografiat , microscop , lunetă etc . ) , fiind îndreptat spre obiectul studiat . 2. Porțiune de teren , localitate , fortăreață etc . care prezintă interes în timp de război . 3. Fig . Scop , țintă ,
OBRÁZ , obraji , ( 1 ) s . m . , obraze , ( 2 , 3 , 4 ) s . n . 1. S . m . Fiecare dintre cele două părți laterale ale feței ; pielea care acoperă aceste părți . 2. S . n . Partea anterioară a capului omenesc ; față , figură , chip . 3. S . n . ( Înv . ; adesea urmat de determinări adjectivale ) Persoană , ins . Obraz subțire = persoană fină , pretențioasă , care trăiește în lux . 4. S . n . ( Înv . ; de obicei la sg . ) Rang , condiție , stare socială . [ Pl . și : ( 2 , 3 )
OMENÍRE s . f . 1. Întreaga populație a globului , totalitatea oamenilor de pe Pământ , neamul omenesc ; umanitatea ; omenime . 2. ( Înv . ) Omenie ;
ORÁȘ , orașe , s . n . 1. Formă complexă de așezare omenească cu dimensiuni variabile și dotări industriale , având de obicei funcție administrativă , industrială , comercială , politică și culturală ; urbe . 2. P . restr . Partea centrală a unui oraș ( 1 ) ; centru . 3. Populația , locuitorii unui oraș (
PEDICULÓZĂ s . f . Totalitatea manifestărilor patologice provocate de păduchi la suprafața corpului
PERSOÁNĂ , persoane , s . f . 1. Individ al speciei umane , om considerat prin totalitatea însușirilor sale fizice și psihice ; ființă omenească , ins . 2. ( În sintagmele ) Persoană fizică = om considerat ca subiect cu drepturi și cu obligații și care participă în această calitate la raporturile juridice civile . Persoană juridică ( sau morală ) = organizație care , având o alcătuire de sine stătătoare și un patrimoniu propriu în vederea îndeplinirii unui anume scop admis de lege , este subiect cu drepturi și cu obligații , deosebit de persoanele fizice care intră în componența ei . 3. Categorie gramaticală specifică verbului și unor pronume ( personal , reflexiv , posesiv , de întărire ) , prin care se indică vorbitorul , interlocutorul și orice obiect , deosebit de vorbitor și de interlocutor ; fiecare dintre formele flexionare ale verbului și ale unor pronume prin care se indică raporturile de mai
PERSONIFICÁ , personífic , vb . I . Tranz . 1. A atribui lucrurilor , animalelor sau fenomenelor din natură însușiri omenești și a le reprezenta ca atare ; a personaliza ; p . ext . a simboliza . 2. A găsi expresia concretă în cineva sau în ceva ; a exemplifica printr - o persoană ( 1 ) sau printr - un personaj ( 2 ) care posedă în cel mai înalt grad o calitate , un anumit caracter , un defect ; a întruchipa , a întrupa , a incarna . - După fr . personnifier . Cf . it . %
PERSONIFICÁRE , personificări , s . f . Faptul de a personifica ; personificație ; spec . figură de stil prin care se atribuie lucrurilor , animalelor sau fenomenelor din natură însușiri omenești . - V.
PICIÓR , picioare , s . n . 1. Fiecare dintre cele două membre inferioare ale corpului omenesc , de la șold până la vârful degetelor , și fiecare dintre membrele celorlalte viețuitoare , care servesc la susținerea corpului și la deplasarea în
PLÁSTIC^2 s . n . Masă de exploziv fabricat cu un amestec de cauciuc sintetic și un plastifiant . Bombă cu plastic . PLÁSTIC^1 , - Ă , plastici , - ce , adj . , s . f . I. Adj . 1. Căruia i se poate da , prin modelare , forma dorită , care poate fi ușor deformat fără a crăpa sau a se sfărâma . 2. Care se referă la sculptură și la pictură ; care se ocupa de aceste arte ; care este asemănător cu o sculptură sau cu o pictură , care sugerează o sculptură sau o pictură . 3. ( În sintagma ) Chirurgie plastică = ramură a chirurgiei care se ocupă cu îndreptarea unor deformări ale corpului omenesc ( în special ale feței ) , provenite din naștere sau dintr - un accident . II. S . f . Tehnica executării unor obiecte de artă prin modelarea unor substanțe maleabile ; tehnica , artă de a sculpta sau de a