Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru 1

 Rezultatele 6801 - 6810 din aproximativ 15906 pentru 1.

DĂRÂMĂTURĂ

... DĂRÂMĂTÚRĂ , dărâmături , s . f . 1. Zid , clădire dărâmată ; ruină . 2. ( La pl . ) Crengi de copaci rupte și doborâte la pământ ; vreascuri . 3. ( Fam . ) Epitet deprecativ dat unui animal sau unui ...

 

DĂRÂMA

... DĂRÂMÁ , dăr ? m , vb . I . Tranz . 1. A doborî , a culca la pământ , fig . a distruge , a nimici , a risipi . 2. ( Rar ...

 

DĂRÂMAT

... DĂRÂMÁT , - Ă , dărâmați , - te , adj . 1

 

DĂRĂCIT

... DĂRĂCÍT^2 , - Ă , dărăciți , - te , adj . ( Despre lână , cânepă ) Care a fost scărmănat cu daracul . - V. dărăci . DĂRĂCÍT^1

 

DĂRĂCITOR

... DĂRĂCITÓR , - OÁRE , dărăcitori , - oare , subst . 1. S . m . și f . Muncitor specializat în dărăcit , care lucrează la dărăcit . 2. S . n . Perie cu dinți rari de oțel , folosită pentru dărăcit ; darac ...

 

DĂRĂPĂNA

... DĂRĂPĂNÁ , dărápăn , vb . I . 1. Refl . ( La pers . 3 ) A se ruina , a se distruge ; p . ext . a se nărui , a se ...

 

DĂRAB

... DĂRÁB , dăraburi , s . n . ( Reg . ) Bucată ( 1

 

DĂRNICIE

... DĂRNICÍE , dărnicii , s . f . 1

 

DĂRUI

... DĂRUÍ , dăruiesc , vb . IV . 1. Tranz . A da în dar ^2 ceva cuiva ; a face cuiva un dar ^2 ; a cinsti pe cineva cu ...

 

DĂSCĂLI

... DĂSCĂLÍ , dăscălesc , vb . IV . 1. Tranz . A învăța , a povățui , a sfătui ; p . ext . a mustra , a dojeni , 2. Tranz ...

 

DĂSCĂLIE

... DĂSCĂLÍE , dăscălii , ( 2 , 3 ) s . f . 1

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>