DĂRNICIE - Definiția din dicționar

Vezi și:CULANT, FILOTIMIE, GALANTONIE, GENEROZITATE, LARGHEȚE ... Mai multe din DEX...

DĂRNICIE - Definiția din dicționar

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

DĂRNICÍE, dărnicii, s.f. 1. Însușirea de a fi darnic; generozitate, mărinimie. 2. Fig. Abundență, belșug; rodnicie, fertilitate. Dărnicia solului. - Darnic + suf.. -ie.

Sursa : DEX '98

Dărnicie ≠ avariție

Sursa : antonime

DĂRNICÍE s. culanță, generozitate, mărinimie, (livr.) liberalitate, munificență, (înv.) filotimie, magnanimitate, marinimozitate, mărime, (fam.) galantonie, (fig.) larghețe. (Un om de o \~ rară.)

Sursa : sinonime

dărnicíe s. f., g.-d. art. dărnicíei; pl. dărnicíi, art. dărnicíile

Sursa : ortografic

DĂRNICÍE f. 1) Caracter darnic; gene -rozitate; mărinimie. 2) Manifestare de om darnic. 3) fig. Caracter darnic; fertilitate; fecunditate; rodnicie. \~a gliei. [Art. dărnicia; G.-D. dărniciei; Sil. -ci -e] /darnic + suf. \~ie

Sursa : NODEX

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

Rezultate suplimentare

Rezultate din Literatură pentru DĂRNICIE

Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 34 pentru DĂRNICIE.

Iuliu Cezar Săvescu - Cântarea lui Walmiki

... vălul trist al nopții, în glas de păsări mă trezesc; â€œMă cheamă blândele izvoare și pomii mândri mă-nconjoară, â€œȘi-asupra mea, cu dărnicie și flori și frunze risipesc. â€œDin rodul spornic al naturii un dar bogat cu prisosință â€œAți dat poetului Walmiki, nemuritor și sfânt buchet ... i recunoștință, â€œCăci este un dar de nemurire ascuns în cântec de poet. â€œCântarea mea i-amărăciune; m-apasă-a voastră dărnicie; â€œZadarnic dați atâtea daruri, mă simt pe-atâta de sărac; â€œDeschideți porțile eterne; deschideți sfânta împărăție, â€œMormântul e supremul bine, acolo numai ...

Alexandru Macedonski - Sonetul nestematelor

... Alexandru Macedonski - Sonetul nestematelor Sonetul nestematelor de Alexandru Macedonski Aci sunt giuvaiere ce-mpart cu dărnicie. Cristalizate fost-au de mine-n focul vieții, Și-n apa lor răsfrânt-am minunea tinereții, Iar de-artă șlefuite sunt azi pentru vecie. Făcut ...

Cincinat Pavelescu - Cântecele unui greier

... mici! Și-n stepa iernii argintie, Când singur, trist, fără amici, Culeg poemele-astea mici, Țipate-n nopți de insomnie, Vreau să le-nchin, cu dărnicie

Dimitrie Anghel - Oscar Wilde

... a cugetării venise să se prosterne cu osanale și cu flori în fața acestui ales al muzelor care-și arunca banii și paradoxele cu atîta dărnicie la cele patru vînturi, stam și priveam la el, și nu-mi puteam închipui cum poate să te legene și să te ocrotească soarta, hărăzindu ...

Dimitrie Anghel - Zi de sărbătoare

... abundentă de veselie curgea dezrobită de un rît, un elixir, în care soarele își lichefiase puterea robită în cercuri și doage de fier, izvora cu dărnicie, ca la o nuntă mare a cine știe cărui împărat. Și atunci, după ce gustă porcul îndelung și lacom, își umflă și curcanul ...

Gelu Vlașin - Karatagan

... amintire stupidă mai trage o dușcă mai spune prostii că cică dezinhibă că ăla e așa că aia e pe dincolo împarte la toți cu dărnicie că dar din dar se face și deodată o să tresari văzându-ți stafia-n oglindă surâzând complice cu o seceră galbenă atârnată pe umărul ...

Gheorghe Asachi - La a mea pungă

... a avea ca să-ți alegi, Acolo, dorită pungă, să petreci cu bucurie, Unde să poți totdeauna vre un bine ca să dregi, Unde dărnicie-ascunsă, făptuind tot cele bune, Ș-agiutând pe acel mizer, sfară Zeului depune. Acolo mergi, că eu da-voi ție știrea cea deplină Cum să ...

Mihai Eminescu - Urât și sărăcie

... lingușiri se poartă Sau nu poți ști... Atuncea de ce folos e ție C-ai avut tot ce firea ți-a dat cu dărnicie, Că ești podoabă scumpă în lume orișicui, Podoabă ce nu-i trebui în lume nimănui? Virtutea e-o poveste... când gândul ți-l ascuți, Tu ...

Urmuz - Puțină metafizică și astronomie

Urmuz - Puţină metafizică şi astronomie Puțină metafizică și astronomie de Urmuz Și iarăși, cine dintre noi se mai poate plânge că forța primordială, cauza cauzelor, nu poate fi niciodată atinsă, descoperită, când toți se căznesc să o apuce de la început, înapoi, și nimeni nu s-a încercat să o învăluie, pentru clipa de față, să o prindă măcar o dată pe flanc? Și care e rostul să ții morțiș să descoperi vreo cauză, și că numai una singură și cea dintâi, când toate cauzele, din nenorocire, sunt și efecte și dau din ele efecte îndrăcit de multiple și de încâlcite. Deci la ce bun să vrei numai o singură cauză, o forță inițială are vrem (trebuie) să fie și generatoare, când ea însăși ține cu încăpățânare să dea din ea numai multiplicitate; are setea ultimilor, a încâlcelei și contradicției; îi trebuie multe milioane le oameni, de muște, de bureți, de jivine, de astre, și aceasta încă cu prețul suferințelor lor. îi trebuie și â€žpeștele-cufăr", și peștele-fierăstrău" și are setea numărului, a distanțelor și itelilor mari, fără rost și necesitate... La început - ziseră toți comesenii laolaltă - nu este adevă că: ...

Dimitrie Anghel - Culegătorul de stele căzătoare

... se luminau o clipă, străluciri de ape ca pe luciul unei mătase albastre treceau ; și universul, nepăsător de risipa asta de nestemate aruncate cu atîta dărnicie, se schimba la față, pălea, își stingea din loc în loc înflăcăratele faruri și devenea încetul cu încetul uriașul clopot de sticlă anonim, ce stă ...

Dimitrie Anghel - Povestea celor necăjiți

Dimitrie Anghel - Povestea celor necăjiţi Povestea celor necăjiți de Dimitrie Anghel Publicată în Ramuri , VI, 7, 21 nov. 1910, p. 97â€”101 A fost odată un biet om necăjit ca vai de capul lui. Și nu era prost creștinul, dar o piază rea i se punea de-a curmeziș, așa că tot ce făcea îi ieșea pe dos. Muncea din răsputeri omul și abia ce putea să încropească după multe trude și necazuri câțiva bani, că o năpastă și da peste el, de-l lăsa și mai sărman ca mai înainte. Dar toate astea nu-i abăteau puterile, căci sădise, se vede, Dumnezeu într-însul viață de prisos ca să poată suferi mai bine. De la un timp și-a dat el cu gândul că poate locul unde i se nemerise să stea și să muncească e blăstămat. Și luându-și ce bruma îi mai rămăsese, se mută cu sărăcie cu tot aiurea. Dar nici acolo nu-i fu mai acătărei. În sfârșit, toate i se înturnau împotrivă, până ce la urma urmei se hotărî să-și încrucișeze mânile pe pept și să aștepte moartea liniștit. Și stând el așa, și privind în ...

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...