Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ALTĂ
Rezultatele 651 - 660 din aproximativ 933 pentru ALTĂ.
PÍNTEN , pinteni , s . m . 1. Obiect de metal în formă de potcoavă , prevăzut cu o rotiță dințată , cu un vârf etc . , pe care călăreții îl prind la călcâiul cizmelor și care le servește pentru a îmboldi calul la mers ; p . ext . lovitură dată calului cu acest obiect . 2. P . anal . ( La unele păsări , mai ales la cocoși ) Formație cornoasă situată în partea de dinapoi și de jos a piciorului , deasupra labei . 3. P . anal . Numele unor părți de plante sau ( cu determinări ) al unor plante care au de obicei proeminențe , protuberanțe , excrescențe etc . 4. Proeminență a unei piese care servește la limitarea cursei altei piese în mișcare sau ca punct de articulație . 5. Construcție sau element de construcție care seamănă cu un pinten ( 1 ) și care susține sau întărește o zidărie , un terasament , consolidează un mal etc . 6. Porțiune de teren care depășește nivelul din jur ; vârf mic , culme care se desprinde dintr - un ansamblu deluros sau muntos
PINTENÓG , - OÁGĂ , pintenogi , - oage , adj . , s . f . I. Adj . 1. ( Despre animale ) Cu pete de altă culoare ( de obicei albe ) în partea inferioară a picioarelor . 2. ( Despre păsări ) Pintenat ( 2 ) . II. S . f . Plantă erbacee din familia compozitelor , cu florile galbene ca lămâia . ( Carthamus
PIPERÁ , piperez , vb . I . Tranz . A pune piper ( 1 ) sau , p . ext . , alte condimente ( iuți ) în mâncare .
PIPERÁT , - Ă , piperați , - te , adj . 1. ( Despre mâncăruri și băuturi ) În care s - a pus ( prea mult ) piper ( 1 ) sau , p . ext . , alte condimente ( iuți ) ; condimentat , picant , aromat . 2. Fig . ( Fam . ; despre prețuri , dobânzi etc . ) Foarte ridicat , exagerat , mare ; ( despre obiecte , mărfuri ) care costă mult , scump . 3. Fig . ( Despre anecdote , glume etc . ) ( Ușor ) indecent , picant . [ Var . : pipărát , - ă
PISÁR , pisari , s . m . Funcționar de cancelarie însărcinat în trecut cu copierea sau redactarea unor acte , documente etc . și care adesea avea și alte sarcini administrative . [ Var . : pisér s .
PÍUĂ , pive , s . f . 1. Instalație sau mașină folosită pentru împâslirea țesăturilor de lână prin frecarea și presarea lor între doi cilindri rotitori și prin lovirea lor cu ciocane de lemn într - un mediu cald și umed . 2. Vas de lemn , de metal sau de piatră de diverse forme și mărimi , cu pereții și cu fundul gros , în care se pisează diverse substanțe sau corpuri solide . 3. Parte a șteampului în care se zdrobește un minereu . 4. Scobitură în piesa unei instalații , care servește la fixarea sau la rotirea altei piese din instalația respectivă . 5. ( Înv . și reg . ) Mortier . 6. ( Pop . ; în expr . ) A se pune piua ( sau în piuă ) = a se ghemui pentru a servi ca treaptă cuiva care vrea să ajungă la un loc înalt sau pentru a lua pe cineva în cârcă . [ Pr . : pi - uă . - Pl . și : piue . - Var . : ( înv . și reg . ) : pívă s .
PLACÁ , plachez , vb . I . Tranz . 1. A acoperi suprafața unui element de construcție , a unui obiect etc . cu un strat de material de altă natură , pentru a - l proteja , pentru a - i înfrumuseța aspectul etc . 2. ( La jocul de rugbi ) A opri un jucător să pătrundă spre poarta adversă , imobilizându - l cu mâinile . 3. ( Livr . ) A părăsi , a
PLÁNCĂ , plănci , s . f . Drum podit cu prăjini , pe care se transportă , prin alunecare , sub acțiunea greutății proprii , bușteni și alte feluri de lemn ;
PLANETÁR , - Ă , planetari , - e , adj . 1. Care aparține planetelor , privitor la planete . 2. ( Tehn . ; în sintagmele ) Mecanism planetar = mecanism în care una sau mai multe roți dințate se învârtesc în jurul axelor proprii și în același timp în jurul axei altei roți . Arbore ( sau ax ) planetar ( sau axă planetară ) = arbore care antrenează roata motoare a unui automobil . 3. ( Fiz . ; în sintagma ) Model planetar = model al structurii atomului inspirat de cel al sistemului
PLASMODÉSME s . f . pl . ( Biol . ) Prelungiri citoplasmatice care unesc celulele unele cu altele și ușurează schimburile de substanță dintre
PLECÁ , plec , vb . I . I. 1. Refl . și tranz . A ( se ) înclina ( într - o parte sau în jos ) , a ( se ) îndoi , a ( se ) încovoia , a ( se ) coborî , a ( se ) apleca . 2. Refl . ( Despre aștri ) A coborî ( spre apus ) , a apune . II. Tranz . A supune unei influențe , unei puteri ; a subjuga . III. Intranz . 1. A se pune în mișcare pentru a se îndepărta ( de un loc ) , a părăsi pe cineva sau ceva spre a se duce în altă parte ; a porni . 2. A avea începutul , punctul de pornire ; a lua ca ipoteză . Pleacă de la ideea că trebuie să