Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SERIAT
Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 99 pentru SERIAT.
ODÍHNĂ , odihne , ( 3 ) s . f . 1. Întrerupere temporară a unei activități în scopul refacerii și al întăririi forțelor ; ( stare sau timp de ) repaus ; odihnire . 2. Calm desăvârșit , pace , liniște sufletească ; tihnă , răgaz . 3. ( Concr . ) Platformă orizontală plasată după o serie de trepte ale unei scări , fie pentru odihnă ( 1 ) , fie pentru intrarea în apartamentele unui etaj ; palier . [ Var . : ( reg . ) hodínă , odínă s .
ORDINÁL , ordinale , adj . Numeral ordinal ( În sintagma ) = numeral care indică , într - o serie , locul , ordinea
PANONIÁN , - Ă , panonieni , - e , s . n . , adj . 1. S . n . Epoca pliocenului din Podișul Transilvaniei și din bazinul panonic ; serie de straturi geologice din această epocă . 2. Adj . Care aparține panonianului ( 1 ) , privitor la panonian . [ Pr . : - ni -
PATIBÁR , patibaruri , s . n . Bar cu specific de patiserie . - Pati [ serie ] +
PIÁN , piane , s . n . 1. Instrument muzical format dintr - o cutie mare de rezonanță așezată pe trei picioare și dintr - o serie de coarde metalice , care vibrează când sunt lovite de niște ciocănele acționate prin apăsarea unor clape ; clavir , pianoforte . 2. Artă de a interpreta o compoziție muzicală la un pian ( 1 ) . [ Var . : ( rar ) piáno s .
PIÉSĂ , piese , s . f . 1. Parte demontabilă a unei mașini , a unui mecanism , a unui instrument , a unei construcții ; organ de mașină sau element component al unui mecanism , instrument , aparat etc . 2. Obiect sau ființă care face parte dintr - o categorie , dintr - o serie de obiecte sau de ființe identice sau asemănătoare . 3. Fiecare dintre actele , documentele , însemnările cuprinse într - un dosar sau într - o colecție . 4. Obiect de valoare sau operă de artă , expuse într - un muzeu sau făcând parte dintr - o colecție . 5. Operă literară compusă în formă de dialog și destinată reprezentării pe scenă ; operă dramatică . 6. Compoziție
PILÓT^2 , piloți , s . m . Stâlp de lemn , de oțel sau de beton ( armat ) , fixat în pământ ( vertical sau înclinat ) pentru a transmite la straturile de teren rezistent greutatea construcțiilor de deasupra sau pentru a consolida terenul ; stâlp de susținere . PILÓT^1 , piloți , s . m . 1. Persoană calificată care conduce în mod efectiv o aeronavă . 2. Persoană calificată care manevrează cârma unei nave ( mai ales în regiunile în care navigația este dificilă ) . 3. Persoană care conduce sau ajută la conducerea unor vehicule feroviare prin locuri dificile . 4. ( În sintagmele ) Pilot automat ( de comandă ) = sistem tehnic care conduce automat o aeronavă sau o navă . Stație - pilot = inslalație experimentală în care se fabrică de probă un anumit produs înainte de fabricarea în serie . Știință pilot = știință care orientează alte discipline prin noțiunile și metodele
PLIOCÉN , - Ă , plioceni , - e , adj . , s . n . 1. Adj . Care aparține celei de - a doua epoci a neogenului , care se referă la această epocă . 2. S . n . A doua epocă a neogenului , situată intre miocen și perioada cuaternară , reprezentată , în partea de vest a Europei , prin depozite marine , iar în cea de est prin depozite lacustre . 3. S . n . Serie de straturi geologice din pliocen ( 2 ) . [ Pr . : pli -
PRESÉRIE , preserii , s . f . Cantitate de bunuri realizată în număr limitat înainte de producția în
PRÓBĂ , probe , s . f . 1. Confirmare a unui adevăr , dovedire ; dovadă , semn , mărturie în sprijinul cuiva sau a ceva . 2. Acțiune întreprinsă pentru a constata dacă ceva sau cineva îndeplinește condițiile cerute ; încercare ; verificare . 3. Repetiție ( făcută în vederea unei reprezentații artistice ) . 4. Verificare a exactității unei operații aritmetice . 5. Obiect dintr - o serie de obiecte identice sau cantitate mică dintr - un material care poate să servească la determinarea anumitor caracteristici ale obiectelor respective sau ale întregului material din care fac parte ; eșantion , mostră 6. Pildă , exemplu ,
PROLÉMĂ , proleme , s . f . ( Log . ) Propoziție sau serie de propoziții care servesc ca bază unei