Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎMPREJURARE
Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 110 pentru ÎMPREJURARE.
ISTÓRIC , - Ă , istorici , - ce , adj . , s . m . , s . n . I. Adj . 1. Care aparține istoriei , privitor la istorie , istoricesc ; p . ext . care are o importanță deosebită ( în dezvoltarea societății ) . 2. Care se schimbă în cursul timpului . 3. Care corespunde faptelor istoriei , care a existat în realitate , real ^2 . 4. Care studiază problemele sau fenomenele în ordinea cronologică . Metodă istorică . II. 1. S . m . Specialist în domeniul istoriei , autor de opere istorice ; p . restr . istoriograf . 2. S . n . Expunere ( amplă ) a unui fapt , a unui eveniment , etc . , în împrejurările în care s - a produs , în ordinea desfășurării faptelor
LAMPIÓN , lampioane , s . n . Felinar făcut din hârtie colorată , pergament , material textil translucid etc . , adesea plisate ca un acordeon , întrebuințat pentru iluminat în împrejurări festive ; lanternă venețiană . [ Pr . : - pi -
... MERCANTÍL , - Ă , mercantili , - e , adj . ( Livr . ) 1. Comercial , negustoresc . 2. ( Peior . ) Care se preocupă numai de câștigul material , care urmărește în orice împrejurare
MOLÍTVĂ , molitve , s . f . 1. ( În ritualul Bisericii ortodoxe ) Rugăciune ( citită de preot pentru iertarea păcatelor , în împrejurări speciale ) ; p . ext . oficierea acestei rugăciuni . 2. ( Înv . ) Termen de reverență folosit față de clerici . [ Var . : molítfă , molíftă s .
MUT , - Ă , muți , - te , adj . , s . m . și f . 1. Adj . ( Despre oameni ; adesea substantivat ) Care nu poate vorbi , care este lipsit de facultatea vorbirii . 2. Adj . ( Despre acțiuni , atitudini ale omului ) Care se face , se petrece în tăcere , care nu se exprimă prin cuvinte . 3. Adj . Care nu vrea sau nu poate să vorbească la un moment dat sau în anumite împrejurări ; p . ext . căruia nu - i place să vorbească ( mult ) , care este tăcut din fire , taciturn . 4. Adj . P . ext . ( Despre elemente ale naturii etc . ) Tăcut , liniștit . 5. S . m . și f . ( Reg . ) Om slut ; om nepriceput , prost ,
... NEFERICÍRE , nefericiri , s . f . Starea , situația celui nefericit ; nenorocire ; întâmplare , împrejurare
... NEPOTRIVÍT , - Ă , nepotriviți , - te , adj . Care nu se potrivește , nu se justifică , nu se recomandă , nu este indicat ( într - o anumită împrejurare
... NESĂBUÍRE s . f . Lipsă de judecată , de chibzuință într - o împrejurare
... NICIODÁTĂ adv . În nici un moment , în nici o împrejurare
... pe cineva sau ceva ( din întâmplare sau alegând între mai multe posibilități ) . 4. Intranz . A găsi calea potrivită pentru o anumită situație sau împrejurare ; a izbuti să realizeze scopul propus . 5. Refl . A se întâmpla ca ceva sau cineva să fie într - un anumit fel ...
NORÓC , noroace , ( pop . ) s . n . 1. Soartă , ursită , destin ( favorabil ) . 2. Întâmplare neașteptată sau concurs de împrejurări favorabile care asigură reușita unei acțiuni , îndeplinirea unei dorințe etc . ; șansă , baftă . 3. Stare sufletească sau situație în care omul se simte fericit ; fericire ,