Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FAPT
Rezultatele 421 - 430 din aproximativ 1909 pentru FAPT.
CICATRIZÁRE , cicatrizări , s . f . Faptul de a se cicatriza . - V.
CÍCLU , cicluri , s . n . 1. Succesiune de fenomene , stări , operații , manifestări etc . care se realizează într - un anumit interval de timp și care epuizează , în ansamblul lor , evoluția unui anumit proces ( repetabil ) : totalitatea fenomenelor , faptelor , acțiunilor etc . legate între ele . 2. Lanț închis de atomi din molecula unei substanțe . 3. Valorile succesive pe care le capătă o mărime periodică în cursul unei perioade date . 4. ( Fiz . ; ieșit din uz la noi ; în construcția ) Cicli pe secundă =
CIFRÁRE s . f . Faptul de a cifra ; cifraj . V.
CÍNIC , - Ă , cinici , - ce , adj . 1. ( Despre oameni ; adesea substantivat ) Care dă pe față , cu sânge rece , fapte sau gânduri condamnabile , care calcă , fără sfială , regulile moralei , de conviețuire socială și de bună - cuviință ; ( despre manifestări ale oamenilor ) care trădează , exprimă asemenea atitudini . 2. ( În sintagmele ) Filozofie cinică = doctrină filozofică din Grecia antică , care nu recunoaște normele sociale existente și propovăduia o viață simplă și reîntoarcerea la natură . Filozof cinic ( și substantivat ) = adept al filozofiei
CIOCĂNÍT , ciocănituri , s . n . Faptul de a ciocăni ; zgomot produs de lovituri repetate într - un corp tare ; ciocănitură . - V.
CIOCNÍT^1 s . n . Faptul de a ( se ) ciocni . - V. ciocni . CIOCNÍT^2 , - Ă , ciocniți , - te , adj . 1. Crăpat , plesnit . 2. Fig . ( Ir . )
CIOPLÍT s . n . Faptul de a ( se ) ciopli . - V.
CIOPLITÚRĂ , cioplituri , s . f . 1. Faptul de a ciopli . 2. Lucru , obiect cioplit , rezultat prin cioplire . 3. ( De obicei cu sens colectiv ) Surcea , așchie căzută prin cioplire - Ciopli + suf . -
CIORDEÁLĂ , ciordeli , s . f . ( Fam . ) Faptul de a ciordi ; șterpeleală , ciordit . - Ciordi + suf . -
CIORDÍT s . n . ( Fam . ) Faptul de a ciordi ; ciordeală , șterpeleală . - V.
CIRCULÁȚIE , circulații , s . f . Faptul de a circula . 1. Mișcare , deplasare , de obicei pe o cale de comunicație . 2. Mișcare , curgere a unui lichid , a unui gaz , a unui curent etc . în interiorul unui circuit sau al unei conducte . 3. Transmitere , schimb de bunuri , de mărfuri ( prin intermediul banilor ) , transformare a mărfurilor în bani și a banilor în