Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PARTEA INFERIOARĂ

 Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 75 pentru PARTEA INFERIOARĂ.

OCCIPUT

OCCIPÚT , occiputuri , s . n . Proeminență osoasă situată în partea posterioară și inferioară a craniului , care este legată de vertebrele

 

PAROTIDĂ

... PAROTÍDĂ , parotide , adj . f . Glandă parotidă ( În sintagma ) ( și substantivat , f . ) = fiecare dintre cele două glande salivare așezate dedesubtul și înaintea urechilor , de o parte și de alta a maxilarului inferior

 

ARGINȚICĂ

ARGINȚICĂ , argințele , s . f . Arbust cu flori mari , albe și cu frunze verzi lucitoare pe partea superioară și albe pe cea inferioară . ( Dryas octopetala ) . - Argint + suf . -

 

CEREBEL

... CEREBÉL , cerebele , s . n . Parte

 

AGNATĂ

... AGNÁTĂ , agnate , s . f . ( La pl . ) Clasă de vertebrate acvatice lipsite de maxilarul inferior ; ( și la sg . ) animal care face parte

 

AMARILIDACEE

... AMARILIDACÉE , amarilidacee , s . f . ( La pl . ) Familie de plante erbacee monocotiledonate , de obicei cu bulb și cu ovar inferior ; ( și la sg . ) plantă care face parte

 

GUȘĂ

... a esofagului , în care alimentele stau câtva timp înainte de a trece în stomac . 2. ( La animalele amfibii ) Pielea de sub maxilarul inferior , care ajută , împreună cu mușchii respectivi , la respirație . 3. ( La oameni ) Umflătură patologică formată în partea anterioară a gâtului prin mărirea glandei tiroide ...

 

FURCĂ

FÚRCĂ , furci , s . f . 1. Unealtă agricolă formată dintr - o prăjină de lemn sau de oțel terminată cu doi sau trei dinți ( încovoiați ) , folosită pentru strângerea fânului , clăditul șirelor , strângerea gunoiului , a băligarului etc . s Expr . Parc - ar fi puse ( sau adunate ) cu furca , se spune despre lucruri așezate în dezordine , nesortate . 2. ( În sintagme ) Nume dat unor unelte sau obiecte asemănătoare cu furca ( 1 ) : a ) furca telefonului = partea aparatului de telefon pe care stă receptorul ; b ) furca pieptului = extremitatea inferioară a sternului , cu cele două cartilaje costale fixate de el ; lingura pieptului , lingurea ; c ) furca gâtului = extremitatea superioară a sternului , cu cele două clavicule fixate de el ; d ) furca puțului ( sau fântânii ) = stâlpul de care se sprijină cumpăna ; e ) furca scrânciobului = stâlpul orizontal de care este fixat scrânciobul ; f ) furca drumului = răspântie . 3. Vergea de lemn la capătul căreia se leagă caierul pentru a fi tors . 4. Furcărie . 5. Organ al mașinii de filat , cu ajutorul căruia se produce torsionarea fibrelor . 6. Fiecare dintre stâlpii groși de stejar de care se prind cosoroabele și care susțin acoperișul și pereții caselor țărănești din

 

MANDIBULĂ

... MANDÍBULĂ , mandibule , s . f . 1. Maxilar inferior

 

ȘOLD

... ȘOLD , șolduri , s . n . Parte

 

BENGALEZ

... Ă , bengalezi , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . ( La pl . ) Popor indo - european care populează regiunile de pe malurile cursului inferior al Gangelui și al Brahmaputrei ; ( și la sg . ) persoană care face parte

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>