Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ARTICULA
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 81 pentru ARTICULA.
FOFEÁZĂ , fofeze , s . f . Nume dat mai multor obiecte în formă de aripă sau de braț : a ) aripa unei ferestre , a unei uși sau a unei porți ; b ) fiecare dintre brațele care poartă scaunele unui scrânciob ; c ) fiecare dintre aripile unei mori de vânt ; d ) fiecare dintre tălpile războiului de țesut ; e ) fiecare dintre lopățelele pe care se întinde tortul când se pune pe vârtelniță ; f ) fiecare dintre aripile unei grape
FONÉTIC , - Ă , fonetici , - ce , s . f . , adj . 1. Ramură a lingvisticii care studiază producerea , transmiterea , audiția și evoluția sunetelor limbajului articulat . 2. Adj . Relativ la sunetele unei limbi ; care ține de fonetică ( 1 ) , privitor la
FRÚNTE , frunți , s . f . 1. ( La oameni ) Partea superioară a feței , formată din osul frontal , cuprinsă între sprâncene și păr și mărginită lateral de tâmple ; ( la animale ) partea dinainte a capului , imediat deasupra ochilor . 2. Cap ; față , chip . 3. Fig . ( Adesea articulat ) Tot ce e mai bun , mai ales , mai de seamă , ceea ce e de calitate superioară ; persoană care se distinge , care se relevă primul ( dintre
GLAS , glasuri , s . n . 1. Ansamblul sunetelor produse de vibrarea coardelor vocale umane ; facultate specifică omului de a emite sunete articulate ; voce . 2. Fig . Zgomot produs de vânt , de o apă etc . ; sunet produs de un instrument muzical sau de un obiect sonor . 3. Fig . ( Înv . ) Veste , știre . 4. Denumire dată scării muzicale în cântarea bisericească
IMPLOZÍV , - Ă , implozivi , - e , adj . ( Lingv . ) Care se referă la implozie , relativ la implozie , articulat prin implozie . Consoană
INARTICULÁBIL , - Ă , inarticulabili , - e , adj . Care nu poate fi articulat ; care nu poate fi exprimat clar ,
INSÉCTĂ , insecte , s . f . ( La pl . ) Clasă care cuprinde mici animale nevertebrate din încrengătura artropodelor , cu corpul format din segmente diferențiate în cap , torace și abdomen , cu trei perechi de picioare articulate , respirând prin trahee sau prin tegumentul care este chitinizat și având dezvoltare prin metamorfoză ; ( și la sg . ) animal care face parte din această
LABIODENTÁL , - Ă , labiodentali , - e , adj . ( Despre sunete ) Care se articulează prin atingerea buzei inferioare de dinții incisivi
LARG , - Ă , largi , ( I ) adj . larguri , ( II ) s . n . I. Adj . 1. Care ocupă o suprafață mare , care este extins în toate direcțiile ; întins , vast . 2. De dimensiuni mari ; lat . II. S . n . 1. ( Articulat ; urmat de determinări în genitiv care indică o suprafață ) Întreaga suprafață ( a unui loc ) ; partea mai largă ( a unui loc ) . 2. Loc deschis care se întinde departe în toate direcțiile ; întindere mare , spațiu
LARINGÁL , - Ă , laringali , - e , adj . ( Despre sunete ) Care se articulează în regiunea
LATERÁL , - Ă , laterali , - e , adj . 1. Situat pe ( una dintre ) laturi , pe o parte a unui lucru ; situat la margine , la periferie , departe de un centru ; lăturalnic . 2. ( În sintagma ) Consoană laterală ( și substantivat , f . ) = consoană articulată prin atingerea vârfului limbii de palatul tare sau de alveolele incisivilor superiori , în timp ce suflul de aer iese prin cele două deschizături lăsate de marginile limbii . " L " este o consoană laterală . 3. ( În sintagma ) Gândire laterală = proces specific gândirii creatoare , având ca scop obținerea a cât mai multe variante posibile ale obiectului sau fenomenului