Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MICĂ
Rezultatele 351 - 360 din aproximativ 1482 pentru MICĂ.
CAP ^2 , capuri , s . n . Parte de uscat care înaintează în mare ; promontoriu . CAP ^1 , ( I , III ) capete , s . n . , ( II ) capi , s . m . I. S . n . 1. Extremitatea superioară a corpului omenesc sau cea anterioară a animalelor , unde se află creierul , principalele organe de simț și orificiul bucal . 2. Căpătâi ; căpătâiul patului . 3. Individ , ins , cap . Câte 5 lei de cap . 4. Minte , gândire , judecată ; memorie . 5. ( Înv . ) Viață . A plăti cu capul . 6. Compuse : a ) ( Entom . ) cap - de - mort sau capul - lui - Adam = strigă ; b ) ( Bot . ) cap - de - cocoș = dulcișor ; capul - șarpelui = plantă erbacee acoperită cu peri aspri și cu flori roșii ca sângele , dispuse în spice simple ( Echium rubrum ) ; c ) capul - balaurului = o parte a constelației balaurului . II. S . m . Căpetenie , șef , conducător . III. S . n . 1. Vârf ( al unui obiect ) . 2. Partea extremă cu care începe sau sfârșește ceva . 3. Partea de dinainte ; început , frunte . În capul coloanei . 4. Partea de jos sau dindărăt a unui lucru ; capăt ; ( cu sens temporal ) sfârșit . 5. Bucățică ruptă dintr - un obiect ; p . ext . lucru de mică importanță . 6. ( În sintagma ) Cap magnetic = transductor electromagnetic care transformă ...
CAPÂNTÓRTURĂ , capântorturi , s . f . Mică pasăre călătoare , de culoare cenușie - brună , cu pete mai închise , care își răsucește des și cu multă ușurință capul ; sucitoare ( Jynx torquilla ) . - Cap ^1 + întort " întors " + suf . -
CAPÉLĂ^3 , capele , s . f . Grup de coriști . CAPÉLĂ^2 , capele , s . f . Biserică mică , izolată , fără parohie ( într - un cimitir etc . ) ; paraclis . CAPÉLĂ^1 , capele , s . f . Șapcă de postav cu cozoroc moale , purtată de
CAPÉLMAISTRU , capelmaiștri , s . m . Dirijor al unei orchestre mici ; șef de fanfară militară . [ Acc . și :
... CAPÓN , capoane , s . n . Suport mic
... s . f . 1. Dispozitiv de metal utilizat la legarea unor hârtii , la consolidarea unei butoniere , la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte etc . ; buton ( 2 ) . 2. Mic căpăcel sau tub metalic umplut cu o materie explozivă , folosit la armele de foc , în mine etc . pentru a provoca explozia unei încărcături ...
CAR ^3 , caruri , s . n . Piesă cilindrică mobilă pe care se fixează hârtia la mașina de scris , făcând posibilă ( prin deplasare ) scrierea succesivă a literelor și a rândurilor . - După engl . [ typewriter ] carriage , fr . chariot . CAR ^2 , care , s . n . 1. Vehicul terestru încăpător , cu patru roți , cu tracțiune animală , folosit la tară pentru transportarea poverilor . 2. Cantitate de material care se poate încărca într - un car ^2 ( 1 ) . Un car de lemne . 3. ( Reg . ) Parte a ferăstrăului mecanic alcătuită din două bârne puse pe rotițe , pe care se așază bușteanul pentru a fi prefăcut în scânduri . CAR ^1 , cari , s . m . Nume dat mai multor specii de insecte mici dăunătoare , din ordinul coleopterelor , cu corpul păros și cu picioarele scurte , care trăiesc în lemn și se hrănesc cu
CARACÚDĂ , caracude , s . f . 1. Pește de baltă , cu corpul turtit lateral , lung de 20 - 35 cm ( Carassius carassius ) . 2. Nume generic dat peștilor mici ; pește -
CARAÍBI s . m . pl . Amerindieni care trăiesc în Antilele Mici , Brazilia , Venezuela , Guyana etc . [ Var . : caríbi s . m .
CARBOHEMOGLOBÍNĂ s . f . Compus instabil care se formează în sânge , în proporție foarte mică , din bioxid de carbon și
CARBONIZÁ , pers . 3 carbonizează , vb . I. Refl . ( Despre cărbuni ) A se descompune termic în lipsa oxigenului din aer sau în prezența unei cantități insuficiente de oxigen ; ( despre lemne ) a se preface în cărbuni ( prin ardere ) în prezența unei cantități mici de aer ; ( despre alte materii organice ) a se descompune ( prin