Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GRAMATICAL
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 60 pentru GRAMATICAL.
HIPERCARACTERIZÁRE , hipercaracterizări , s . f . Cumul de mijloace morfologice folosit pentru evidențierea unei singure valori lexicale sau gramaticale . - Hiper - +
HIPERCORÉCT , - Ă , hipercorecți , - te , adj . ( Lingv . ; despre forme gramaticale , despre cuvinte , grafii etc . ) Care este eronat din cauză că i s - a aplicat , prin analogie , o regulă lingvistică valabilă pentru alte situații ; care conține o greșeală izvorâtă din teama de a nu
HIPERURBANÍSM , hiperurbanisme , s . n . Fenomen care constă în crearea unor variante fonetice , forme gramaticale , accentuări sau grafii necorecte , datorită intenției vorbitorului de a evita o exprimare sau o grafie presupusă neliterară ; formă care rezultă din acest
LICÉNȚĂ , licențe , s . f . 1. Titlu obținut la terminarea studiilor superioare , pe baza unui examen prin care se dobândește dreptul de a exercita profesiunea corespunzătoare studiilor făcute ; examen dat pentru obținerea acestui titlu ; p . ext . diplomă care conferă acest titlu . 2. Autorizație dată de stat unei persoane pentru exercitarea unui negoț special , pentru operații de import și de export etc . 3. Contract prin care posesorul unui brevet de invenție cedează cuiva dreptul de exploatare a invenției sale . 4. Atitudine , ținută care depășește limitele bunei - cuviințe ; lipsă de respect pentru formele obișnuite . 5. ( În sintagma ) Licență poetică = abatere ușoară de la regulile gramaticale ale limbii , cerută de necesitatea rimei , ritmului sau din dorința de a realiza o notă stilistică
LÍMBĂ , limbi , s . f . I. Organ musculos mobil care se află în gură , servind la perceperea gustului , la mestecarea și la înghițirea alimentelor , la om fiind și organul principal de vorbire . II. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate , specific oamenilor , prin care aceștia își exprimă gândurile , sentimentele și dorințele ; limbaj , grai . 2. Limbajul unei comunități umane , istoric constituită , caracterizat prin structură gramaticală , fonetică și lexicală proprie . 3. Totalitatea altor mijloace și procedee ( decât sunetele articulate ) folosite spre a comunica oamenilor idei și sentimente . Limba surdomuților . 4. ( Înv . și reg . ) Vorbă , cuvânt ; grai , glas . 5. ( Înv . ) Prizonier folosit ca informator asupra situației armatei inamice . 6. ( Înv . și arh . ) Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă ; popor , neam , națiune . III. Nume dat unor obiecte , instrumente etc . care seamănă formal sau funcțional cu limba ( I ) . 1. Bară mobilă de metal , agățată în interiorul clopotului , care , prin mișcare , lovește pereții lui , făcându - l să sune . 2. Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului . 3. Obiect de metal , de os , de material plastic etc . care înlesnește încălțarea pantofilor ; încălcător . 4. Bucată de piele , de pânză etc . lungă și îngustă , care acoperă deschizătura încălțămintei în locul unde aceasta se încheie cu șiretul . 5. Lama ...
... LOCUȚIÚNE , locuțiuni , s . f . Grup de cuvinte cu înțeles unitar , care se comportă din punct de vedere gramatical
MOD , moduri , s . n . 1. Fel de a fi , de a se manifesta al cuiva sau a ceva ; fel în care se efectuează ceva ; cale , procedeu , metodă . 2. Categorie gramaticală specifică verbului , prin care se exprimă felul cum prezintă vorbitorul acțiunea ; fiecare dintre formele flexionare ale verbului prin care se exprimă această categorie . 3. Caracterul unei succesiuni de sunete care alcătuiesc o piesă muzicală , determinat de o anumită ordine și natură a intervalelor componente și de o anumită funcție a diferitelor sunete față de sunetul
... de la o rădăcină , cuvinte și forme flexionare ; cea mai mică unitate din structura morfologică a cuvântului cu un sens determinat ( lexical sau gramatical
MORFOLOGÍE s . f . 1. Complex de discipline biologice care studiază forma exterioară și structura internă a organismelor plantelor și animalelor . 2. Parte a structurii gramaticale constituită din totalitatea regulilor de modificare a formei cuvintelor în diferitele lor întrebuințări ; parte a gramaticii care se ocupă cu studiul acestor
NÚMĂR , numere , s . n . I. 1. Cantitate de elemente de același fel care intră într - o înșiruire , cantitate care arată de câte ori o mărime se cuprinde în alta de aceeași natură ; ceea ce reprezintă rezultatul unei măsurări ; semn grafic sau grup de semne grafice care indică o asemenea cantitate , un asemenea rezultat . 2. Categorie gramaticală prin care se exprimă deosebirea dintre un singur exemplar și două sau mai multe exemplare ale aceluiași obiect . II. 1. Cifră sau succesiune de cifre servind la identificarea unui obiect dintr - o mulțime de obiecte sau de clase de obiecte organizate într - un anumit fel , ca indice de mărime , de valoare etc . ; p . ext . obiect care corespunde acestei cifre ori succesiunii de cifre , care poartă pe el o asemenea indicație . 2. Bucată sau parte din programul unui concert , al unui spectacol de estradă , de circ etc . ; parte distinctă dintr - o operă ( duet , arie etc . ) . III. ( Fam . , în expr . ) Numărul unu = de prima calitate , fără pereche ; strașnic ,
ODIHNÍ , odihnesc , vb . IV . 1. Refl . și ( rar ) intranz . A întrerupe temporar o activitate pentru a - și recâștiga energia , pentru a se reface ; a se afla , a fi în repaus . 2. Refl . și ( rar ) intranz . A se reface prin somn ; a dormi . 3. Intranz . și refl . A fi mort ; a zăcea în mormânt . 4. Refl . ( Înv . ) A se potoli , a se calma , a se liniști . 5. Refl . și tranz . A ( se ) sprijini , a ( se ) rezema . 6. Refl . și intranz . Fig . A sta undeva , a - și avea locul , a fi situat undeva . [ Formă gramaticală ( în loc . ) : odihnite . - Var . : ( reg . ) hodiní , odiní