Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GRAMATICAL
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 60 pentru GRAMATICAL.
... căruia se efectuează o anumită operație . 2. Fig . Persoană , forță , lucru , fapt de care se servește cineva pentru atingerea unui scop . 3. ( În sintagmele ) Instrument gramatical = cuvânt cu funcțiune exclusiv gramaticală și care nu se poate întrebuința singur în vorbire , ci numai împreună cu cuvintele pe care le leagă , exprimând raporturi ...
DEFECTÍV , - Ă , defectivi , - e , adj . ( Despre cuvintele flexibile ) Care are flexiunea incompletă , lipsit de unele forme gramaticale , care nu se întrebuințează la toate formele
... pers . 3 gramaticalizează , vb . I. Refl . ( Despre cuvinte cu sens lexical ) A ajunge să exprime o relație gramaticală , să capete rolul unui instrument gramatical
SINGULÁR , - Ă , singulari , - e , adj . 1. ( Gram . ; în sintagmele ) Număr singular ( și substantivat , n . ) = categorie gramaticală care indică un singur exemplar dintr - o categorie de ființe , de obiecte etc . Persoana întâi ( sau a doua , a treia ) singular = persoană gramaticală care indică numărul singular ( 1 ) . 2. Care aparține sau este caracteristic unui singur sau unui anumit exemplar dintr - o categorie , care se referă la un singur sau la un anumit exemplar dintr - o categorie ; individual ; care se deosebește de alți indivizi , de alte fenomene etc . din aceeași categorie prin anumite trăsături distincte , individuale ; care iese din comun în raport cu ceilalți indivizi , celelalte fenomene etc . din aceeași categorie ; care este singur , izolat printre sau față de indivizii din aceeași categorie ; care ocupă un loc aparte în cadrul aceleiași categorii ; deosebit , aparte , neobișnuit ; p . ext . ciudat , bizar ,
... unui anumit scop ( reprobabil ) ; persoană , grup sau organizație de care se servește cineva pentru atingerea unui anumit scop ( reprobabil ) . 3. ( În sintagma ) Unealtă gramaticală = instrument gramatical
ÎNSUMI , ÎNSĂMI , pron . de întărire . 1. ( Pe lângă un substantiv sau un pronume ) Chiar , tocmai . 2. ( Înv . ) Eu ( sau tu , el etc . ) singur , personal , fără ajutorul altuia . [ Forme gramaticale ; pers . 2 sg . însuți , însăți , pers . 3 sg . însuși , însăși , pers . 1 pl . înșine , însene , pers . 2 pl . înșivă , însevă , pers . 3 pl . înșiși , înseși ] - Îns ( ul ) + - mi , - ți , -
ACÓRD , acorduri , s . n . 1. Înțelegere , învoială , convenție etc . între două sau mai multe părți în vederea încheierii , modificării sau desființării unui act juridic . Expr . A fi de acord să . . . = a se învoi ( la ceva ) ; a aproba . A fi de acord ( cu cineva ) = a avea aceeași părere ( cu cineva ) . De acord ! = bine ! ne - am înțeles ! ( Pleonastic ) De comun acord = în perfectă înțelegere . 2. ( În sintagmele ) ( Plată sau salariu ) în acord = ( sistem de remunerare a muncii normate ) în raport cu rezultatele obținute . Acord progresiv = plata muncii în proporție crescândă , în raport cu depășirea normei . Muncă în acord = muncă normată retribuită în raport cu îndeplinirea normei . 3. Expresie gramaticală care stabilește concordanța ( în persoană , număr , gen sau caz a ) formei cuvintelor între care există raporturi sintactice . 4. ( Fiz . ) Egalitate a frecvențelor de oscilație a două sau mai multe aparate , sisteme fizice etc . ; sintonie . 5. ( Muz . ) Sonoritate rezultată din reunirea a cel puțin trei sunete , formând o
... A da ( cu îngăduință , cu grijă , cu atenție , cu bunăvoință ) ; a oferi ; a atribui . 2. A stabili acordul gramatical . 3. A regla frecvența unui aparat , a unui sistem fizic etc . , astfel încât să fie egală cu frecvența altui aparat , sistem ...
... ACUZATÍV s . n . Caz gramatical
ADVERBIÁL , - Ă , adverbiali , - e , adj . ( Despre cuvinte sau construcții gramaticale ) Care are valoare de adverb . [ Pr . : - bi -