Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DISPUS

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 62 pentru DISPUS.

LICHID

... o formă stabilă proprie , ci curge sub greutatea proprie și ia forma vasului în care se află . 2. Adj . ( Despre bani ) De care se poate dispune imediat ; ( despre creanțe , efecte etc . ) care poate fi transformat în bani prin vânzare imediată . 3. Adj . ( În sintagma ) Consoană lichidă ( și substantivat , f . ) = nume dat ...

 

LICHIDITATE

... LICHIDITÁTE s . f . 1. Însușirea de a fi lichid ( 1 ) . 2. ( Fin . ) Totalitatea banilor de care dispune

 

MARJĂ

... MÁRJĂ , marje , s . f . ( Livr . ) Rezervă de care se poate dispune

 

MENI

... MENÍ , menesc , vb . IV . Tranz . 1. A hotărî de mai înainte ; a decide , a dispune ; a destina , a sorti . 2. ( În superstiții ) A aranja bobii , cărțile etc . într - un anumit fel și a ...

 

MIJLOC

... o limită superioară și altă inferioară . II. 1. Ceea ce servește ca unealtă pentru realizarea unui scop ; ( la pl . ) posibilități ( materiale sau morale ) de care dispune cineva pentru un anumit scop ; p . ext . cale , metodă , procedeu . 2. ( Concr . ; la pl . ) Unelte , utilaj . 3. ( Concr . ) Avere , bani , resurse , fonduri . [ Acc . și : mijlóc ...

 

MONOPOL

... MONOPÓL , monopoluri , s . n . 1. Drept exclusiv al cuiva , de obicei al statului , de a dispune de ceva , de a efectua ceva ; dominație într - un domeniu , într - una sau mai multe ramuri economice . 2. Privilegiu exclusiv , de drept și ...

 

NOTĂ

... unor interese etc . 4. Socoteală scrisă , document cuprinzând sumele pe care cineva trebuie să le achite pentru obiecte cumpărate , pentru consumații ; document prin care se dispune livrarea unor sume , bunuri , care servește la înregistrarea unor operații contabile etc . 5. Calificativ care reprezintă , printr - o cifră sau o mențiune specială , aprecierea cunoștințelor ...

 

ORÂNDUI

... se ) așeza , a ( se ) grupa într - o anumită ordine ; a ( se ) aranja . 2. Tranz . A hotărî , a dispune ; a ridica la o demnitate ; a numi , a desemna ; a investi . 3. Tranz . ( Înv . și pop . ) A ...

 

ORDONA

... 1. A da un ordin , a porunci , a comanda ; a cere , a pretinde , a dispune . 2. A pune în ordine , a aranja , a rândui , a grupa anumite lucruri . [ Var . : ( înv . ) ordiná vb ...

 

ORDONANȚA

... ORDONANȚÁ , ordonanțez , vb . I . Tranz . A dispune

 

ORDONATOR

ORDONATÓR , - OÁRE , ordonatori , - oare , s . m . și f . Conducător al unei instituții bugetare , centrală sau locală , care are dreptul să dispună de creditele bugetare aprobate prin planul de venituri și de cheltuieli al

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>