Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BISERICESC
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 103 pentru BISERICESC.
EVLÁVIE , evlavii , s . f . Sentiment religios manifestat printr - o scrupuloasă îndeplinire a practicilor bisericești ;
EXÁRH , exarhi , s . m . 1. Comandant al unei unități de cavalerie în armata romană . 2. ( În biserica ortodoxă , în trecut ) Demnitate bisericească , superioară aceleia de mitropolit și inferioară aceleia de patriarh , care se conferea , prin delegație , de către patriarhia din Constantinopol ; persoană care deținea această demnitate . 3. Organ de inspecție și de control al mănăstirilor dintr - o eparhie ; arhiereu din acest organ . [ Pr . : eg -
GLAGOLÍTIC , - Ă , glagolitici , - ce , adj . Alfabet glagolitic ( În sintagmele ) sau scriere glagolitică = alfabet întocmit după modelul literelor mici grecești și folosit în unele scrieri slave bisericești . Literă glagolitică = literă care aparține alfabetului
GLAS , glasuri , s . n . 1. Ansamblul sunetelor produse de vibrarea coardelor vocale umane ; facultate specifică omului de a emite sunete articulate ; voce . 2. Fig . Zgomot produs de vânt , de o apă etc . ; sunet produs de un instrument muzical sau de un obiect sonor . 3. Fig . ( Înv . ) Veste , știre . 4. Denumire dată scării muzicale în cântarea bisericească
... HERUVÍC , heruvice , s . n . Numele unui imn bisericesc
ICOS , icose , s . n . Cântare bisericească la slujba utreniei [ Acc . și : icós , pl .
IRMÓS , irmoase , s . n . Primul vers sau prima strofă dintr - o cântare
LÁIC , - Ă , laici , - e , adj . ( Adesea substantivat ) Care este din afara religiei și a tagmei bisericești , specific acestui domeniu ; mirenesc ,
LITURGHÍE , liturghii , s . f . Principala slujbă bisericească creștină ( oficiată în zilele de
... A ( se ) salva ( dintr - o primejdie , din robie , de la moarte etc . ) . 2. ( Pop . ) A ( se ) vindeca ( de o boală ) . 3. ( În limbaj bisericesc ) A ierta sau a obține iertarea pentru păcatele săvârșite , a scăpa de pedeapsa divină ; a ( se ) izbăvi ...
... MÂNTUÍT , - Ă , mântuiți , - te , adj . 1. ( Pop . ) Scăpat , salvat ; dezrobit . 2. ( În limbaj bisericesc