Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SITUAT
Rezultatele 261 - 270 din aproximativ 375 pentru SITUAT.
PINEÁLĂ , pineale , adj . Glandă pineală ( În sintagma ) = mică glandă situată în masa encefalului , care determină prin secreția ei dezvoltarea caracterelor sexuale ; epifiză . [ Pr . : - ne -
PINGUÍN , pinguini , s . m . Nume dat unor genuri diferite de păsări palmipede marine , cu ciocul lung , cu aripile scurte , negre , improprii pentru zbor , servind ca înotătoare , cu picioarele scurte , situate la extremitatea posterioară a trunchiului , cu pieptul alb , cu mersul legănat , care trăiesc în grupuri în regiunile polare
PÍNTEN , pinteni , s . m . 1. Obiect de metal în formă de potcoavă , prevăzut cu o rotiță dințată , cu un vârf etc . , pe care călăreții îl prind la călcâiul cizmelor și care le servește pentru a îmboldi calul la mers ; p . ext . lovitură dată calului cu acest obiect . 2. P . anal . ( La unele păsări , mai ales la cocoși ) Formație cornoasă situată în partea de dinapoi și de jos a piciorului , deasupra labei . 3. P . anal . Numele unor părți de plante sau ( cu determinări ) al unor plante care au de obicei proeminențe , protuberanțe , excrescențe etc . 4. Proeminență a unei piese care servește la limitarea cursei altei piese în mișcare sau ca punct de articulație . 5. Construcție sau element de construcție care seamănă cu un pinten ( 1 ) și care susține sau întărește o zidărie , un terasament , consolidează un mal etc . 6. Porțiune de teren care depășește nivelul din jur ; vârf mic , culme care se desprinde dintr - un ansamblu deluros sau muntos
PISTONÁJ , pistonaje , s . n . ( Tehn . ) 1. Pistonare . 2. Crearea unei depresiuni în spațiul situat sub garnitura de foraj a unei
... o vorbă la timpul sau la locul potrivit ( în cursul unei discuții ) . 3. Tranz . și refl . A ( se ) așeza , a ( se ) situa
PLATFÓRMĂ , platforme , s . f . I. 1. Suprafața orizontală plană a unui vehicul , a unui aparat de ridicat etc . pe care se încarcă mărfuri , vite etc . ; p . ext . vagon sau camion deschis , fără pereți și fără acoperiș , utilizat pentru transporturi . 2. Element plan al unei construcții . 3. Construcție sau suprafață de teren plană amenajată pentru efectuarea unor lucrări cu caracter tehnic , pentru instalarea unui utilaj , pentru verificarea unor mașini sau aparate , pentru depozitarea unor materiale etc . 4. Teren , de cele mai multe ori plan , situat la diferite înălțimi . 5. ( Sport ) Instalație orizontală rigidă , de 2 - 6 m lungime , acoperită cu un strat antiderapant , de pe care se execută sărituri în apă . 6. ( Geol . ) Unitate structurală veche a scoarței pământului cu fundamentul cutat , peste care sunt depuse depozite sedimentare aproape orizontale . II. 1. Program de activitate sau de revendicări politice al unui partid , al unei grupări sau al unui om politic . 2. Obiectul , problemele , punctul de vedere al unei
PLIOCÉN , - Ă , plioceni , - e , adj . , s . n . 1. Adj . Care aparține celei de - a doua epoci a neogenului , care se referă la această epocă . 2. S . n . A doua epocă a neogenului , situată intre miocen și perioada cuaternară , reprezentată , în partea de vest a Europei , prin depozite marine , iar în cea de est prin depozite lacustre . 3. S . n . Serie de straturi geologice din pliocen ( 2 ) . [ Pr . : pli -
POÁLĂ , poale , s . f . I. 1. Partea de jos a unui veșmânt femeiesc sau a unor obiecte de îmbrăcăminte ( încheiate în față ) ; tivitură a unui obiect de îmbrăcăminte ; partea de la talie în jos , mai larga , a unor veșminte ; ( pop . ) fustă . 2. Partea corpului cuprinsă între brâu și genunchi , împreună cu partea de îmbrăcăminte corespunzătoare , la o persoană care șade ; partea de jos și din față a unei fuste , a unui șorț etc . adusă în sus și ținută cu mâna sau prinsă în brâu , formând o adâncitură în care se pot aduna ori dure anumite lucruri . 3. Spec . ( La pl . ) Bucată de pânză frumos lucrată cu care se împodobește o icoană sau cu care se acoperă masa din altar . 4. Parte marginală a unei piei ( care acopere abdomenul și picioarele animalului ) . II. P . anal . 1. Margine a unei păduri situată de obicei mai în vale . 2. Parte a cerului mărginită de linia orizontului ; zare . 3. ( La pl . ) Zonă mai larga de la baza unei forme de relief înalte ( munte , deal , pisc etc . ) . III. Compuse : ( Bot . ) poala - rândunicii sau poala - Maicii - Domnului = ...
PODÍȘ , podișuri , s . n . 1. Formă complexă de relief , de mare întindere , aproape plană , situată la o altitudine relativ ridicată și străbătută de văi prelungi . 2. ( Reg . ) Podeț . - Pod + suf . -
POL ^1 , poli , s . m . 1. Fiecare dintre cele două puncte situate la capetele axei de rotație a pământului și în care se reunesc toate meridianele geografice ; p . ext . regiunea din jurul acestor două puncte . 2. ( Mat . ) Fiecare dintre cele două puncte în care un diametru al sferei intersectează sfera . 3. ( Fiz . ) Fiecare dintre cele două puncte sau regiuni ale unui corp opuse una celeilalte din punctul de vedere al unei anumite proprietăți . 4. Zonă a miezului feromagnetic al unui circuit magnetic pe unde fluxul magnetic principal sau cel util trece din materialul feromagnetic în aer , sau invers . 5. Parte componentă a unei mașini electrice , care contribuie la magnetizarea circuitului magnetic al mașinii . 6. Piesă a unei pile galvanice care stabilește contactul cu circuitul exterior . 7. Fig . Fiecare dintre punctele , situațiile etc . aflate la două extremități opuse . POL ^2 , poli , s . m . Monedă de metal sau de hârtie valorând douăzeci de lei , care a circulat în țara noastră ; douăzeci de lei . POL ^3 subst . ( Înv . ) Jumătate ( dintr - un întreg , dintr - o
POLÁBĂ adj . Limbă polabă ( În sintagma ) ( și substantivat , f . ) = limbă slavă din grupul limbilor slave de apus , care s - a vorbit până în sec . XVIII pe un teritoriu situat pe cursul inferior al