Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ACȚIUNE
Rezultatele 2171 - 2180 din aproximativ 4777 pentru ACȚIUNE.
FOCALIZÁRE , focalizări , s . f . Acțiunea de a focaliza și rezultatul ei . V.
FOCÁR , focare , s . n . 1. Punct în care se întâlnesc razele convergente reflectate sau refractate de un sistem optic ( lentilă , oglindă , etc . ) pe care au căzut raze paralele . 2. ( Geom . ) Fiecare dintre cele două puncte din planul unei curbe ale căror distanțe până la punctele curbei dau o sumă , o diferență sau un produs constant . 3. Parte a cuptoarelor , a căldărilor de abur sau a instalațiilor de încălzit în care se produce arderea combustibilului . 4. ( Geol . ; în sintagmele ) Focar magmatic = bazin magmatic . Focar seismic = hipocentru . 5. Fig . Izvor , sediu principal , punct de concentrare și de răspândire ( a unor acțiuni , idei , sentimente etc . ) . 6. ( Med . ; în sintagma ) Focar de infecție = centru al unui proces inflamator , loc în care se colectează puroiul ; loc de unde se pot răspândi microbi provocatori de infecții ; p . ext . loc murdar , neîngrijit . 7. ( Înv . și pop . ) Fochist . - Foc ^1 + suf . - ar ( după fr .
FOÍRE , foiri , s . f . Acțiunea de a ( se ) foi ^2 și rezultatul ei ; forfotă , foială . - V. foi ^
FOLOSÍRE , folosiri , s . f . Acțiunea de a ( se ) folosi și rezultatul ei ; întrebuințare . - V.
FÓRȚĂ , forțe , s . f . I. 1. Capacitate pe care o au ființele vii de a depune un efort , de a executa acțiuni fizice prin încordarea mușchilor ; putere fizică , vigoare , tărie . 2. Tărie , putere . 3. Persoană înzestrată cu putere și cu energie , care acționează intens într - un anumit domeniu de activitate . 4. ( De obicei la pl . și urmat de determinarea " armată " ) Totalitatea unităților militare ale unui stat ; armată . 5. ( Ec . ; în sintagma ) Forță de muncă = capacitatea de muncă a omului , totalitatea aptitudinilor fizice și intelectuale care există în organismul omului și pe care el le pune în funcțiune atunci când îndeplinește o activitate socială utilă ; p . ext . totalitatea persoanelor care dispun de capacitate de muncă . II. 1. Energie existentă în natură . 2. ( Fiz . ; înv . ) Energie . III. 1. Putere de constrângere , violență . 2. ( În sintagma ) Caz de forță majoră = situație în care cineva nu poate acționa sau proceda așa cum ar dori , din cauza unor împrejurări
FORȚÁRE , forțări , s . f . Acțiunea de a ( se ) forța și rezultatul ei ; silire , spargere , stricare . - V.
... FORȚÁT , - Ă , forțați , - te , adj . 1. Făcut sau impus cu forța , prin constrângere . 2. Realizat printr - o acțiune
FORÁRE , forări , Acțiunea de a fora și rezultatul ei ; operație de săpare a găurilor de sondă și a celor de mină ; foraj . - V.
FORJABILITÁTE s . f . Proprietate a unui metal sau a unui aliaj metalic de a se deforma plastic la cald sau la rece sub acțiunea unor forțe de lovire ( ciocan ) sau de
FORMALIZÁRE , formalizări , s . f . Acțiunea de a ( se ) formaliza și rezultatul ei . 1. ( Log . ) Procedeu prin care se dau regulile de formare a enunțurilor și de derivare a lor unele din altele . 2. Supărare , jignire pricinuită de nerespectarea unor reguli ( neînsemnate ) de politețe . - V.
FORMÁRE , formări , s . f . 1. Acțiunea de a ( se ) forma și rezultatul ei ; formație ( 1 ) . 2. Operație de confecționare și de asamblare a părților constitutive și a miezurilor care alcătuiesc o formă de