Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ACEȘTIA
Rezultatele 2141 - 2150 din aproximativ 2191 pentru ACEȘTIA.
... a unei colectivități ; totalitatea actelor săvârșite de cineva în timpul existenței sale . 4. Timp cuprins între nașterea și moartea cuiva ; șirul evenimentelor întâmplate în acest
VICARIÁT , vicariate , s . n . Funcția sau demnitatea de vicar ; timpul cât un vicar exercită această funcție ; regiunea unde se exercită autoritatea
... VICEAMIRÁL , viceamirali , s . m . Grad în marina militară , inferior amiralului și superior contraamiralului , corespunzător generalului - locotenent din armata terestră ; persoană care are acest
VICERÉGE , viceregi , s . m . Persoană care guvernează o colonie sau o provincie ( care depinde de alt stat ) în numele unui rege ; titlu , funcție deținută de această persoană . - Vice - + rege ( după fr . vice -
VÍCIU , vicii , s . n . 1. defect , cusur , neajuns ( de construcție , de funcționare etc . ) . 2. Neîndeplinire a unor condiții legale de formă sau de conținut în întocmirea actelor , clauzelor etc . juridice , care duce la anularea valorii acestora . [ Var . : ( înv . ) víțiu s .
... VICÓNTE , viconți , s . m . Titlu de noblețe ereditar , inferior contelui și superior baronului ; persoană care poartă acest
VIÓLĂ^2 , viole , s . f . ( Bot . ) 1. Toporaș . 2. Compus : violă - de - noapte ( sau - de - primăvară ) = nopticoasă . [ Pr . : vi - o - ] VIÓLĂ^1 , viole , s . f . Instrument muzical cu coarde , mai mare decât vioara , acordat cu o cvintă mai jos decât vioara și având sunete mai grave decât aceasta ; alto . [ Pr . : - vi -
VIOLACÉU , - CÉE , violacei , - cee , adj . , s . f . 1. Adj . Care bate în violet , care are nuanțe de violet . 2. S . f . ( La pl . ) Familie de plante dicotiledonate , al cărei tip principal este vioreaua ; ( și la sg . ) plantă care face parte din această familie . [ Pr . : vi -
VIOLONCÉL , violoncele , s . n . Instrument muzical cu coarde asemănător cu vioara ^3 , însă mult mai mare decât aceasta și având un timbru mai grav ; cello . [ Pl . și :
VIRULÉNȚĂ , virulențe , s . f . Însușirea de a fi virulent ; însușire a microbilor patogeni de a se înmulți în țesuturile vii ale organismului , rezistând la reacțiile de apărare ale acestuia ; grad de intensitate infecțioasă a unei
VÍRUS , virusuri , s . n . Agent patogen , invizibil cu microscopul obișnuit , care se reproduce numai în interiorul celulelor vii și provoacă diverse boli infecțioase ; p . ext . toxina acestui