Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AȘEZARE

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 78 pentru AȘEZARE.

COMANDA

COMANDÁ , cománd , vb . I . Tranz . 1. ( Mil . ) A da un ordin sau un semnal pentru executarea unei mișcări , a unei așezări etc . ; a avea comanda unei unități armate sau a unei subdiviziuni a armatei . 2. A da în lucru ( un obiect , o lucrare etc . ) la un meșteșugar . 3. A solicita , a cere de mâncare , de băut într - un local de

 

CONURBAȚIE

... CONURBÁȚIE s . f . Formă complexă de așezare umană formată dintr - un oraș cu rol de centru , spre care gravitează , din punct de vedere economic , administrativ și cultural , o serie de orașe învecinate ...

 

CULCARE

... CULCÁRE , culcări , s . f . Acțiunea de a ( se ) culca ; culcat . 1. Așezare

 

DISPOZIȚIE

... obligatorie cuprinsă într - o lege sau într - un regulament ; măsură sau hotărâre luată de un organ ierarhic superior și obligatorie pentru organul în subordine . 2. Așezare a unor elemente într - un anumit loc , într - un anumit fel , într - o anumită ordine ; alcătuire , construcție după un anumit plan . 3. Stare ...

 

ECHISTICĂ

ECHÍSTICĂ s . f . Disciplină care studiază sistematizarea și arhitectura așezărilor rurale și urbane în perspectivă

 

EMISAR

EMISÁR , emisari , ( I ) s . m . , emisare , ( II ) s . n . I. S . m . Trimis al unei organizații politice sau al unui stat , cu o misiune ( secretă ) ; p . gener . persoană trimisă undeva cu o misiune oarecare . II. S . n . 1. Apă care colectează apele murdare provenite de la întreprinderi , așezări umane etc . , vărsându - le apoi într - o apă mai mare . 2. Curs de apă permanent care drenează surplusul de apă dintr - un bazin

 

ERECTOR

ERECTÓR , - OÁRE , erectori , - oare , adj . , s . n . 1. Adj . ( Anat . ; despre mușchi ) Care servește la ridicarea anumitor organe . 2. S . n . Mașină de lucru folosită la ridicarea și la așezarea în poziție definitivă a pieselor prefabricate

 

FOLIAȚIE

... FOLIÁȚIE , foliații , s . f . 1. Mod de așezare a frunzelor în mugure . 2. Proprietate a unor roci de a se desface ușor de pe anumite suprafețe paralele ...

 

GENULIERĂ

... GENULIÉRĂ s . f . ( Mil . ) 1. Diferență de nivel între planul de așezare al unui trăgător și nivelul liniei de ochire . 2. Diferență de nivel între nivelul platformei de tragere și partea inferioară a crenelului , în ...

 

IZOMERIE

... IZOMERÍE s . f . Proprietate a unor substanțe cu aceeași compoziție chimică de a avea însușiri diferite , datorită modului diferit de așezare

 

LAMINAȚIE

... LAMINÁȚIE , laminații s . f . ( Anat . ) Așezare

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>