Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNSUȘIRE

 Rezultatele 131 - 140 din aproximativ 631 pentru ÎNSUȘIRE.

CRUDITATE

CRUDITÁTE , crudități , s . f . 1. Însușirea de a fi crud . 2. ( Concr . : la pl . ) Fructe , legume proaspete ,

 

CU

... conținutul : pahar cu bere ; c ) indică o posesiune sau posesorul : mașinuță cu motor ; d ) indică o dependență , o legătură : rudă cu mine ; e ) indică o însușire

 

CULANȚĂ

CULÁNȚĂ s . f . Însușirea de a fi culant ; atitudine , comportare

 

CUVÂNTĂTOR

CUVÂNTĂTÓR , - OÁRE , cuvântători , - oare , adj . , s . m . si f . 1. Adj . Care cuvântă ( 1 ) , cuvântăreț ; care are însușirea de a vorbi . 2. ( Rar ) S . m . si f . Orator , vorbitor . - Cuvânta + suf . -

 

DĂRNICIE

DĂRNICÍE , dărnicii , s . f . 1. Însușirea de a fi darnic ; generozitate , mărinimie . 2. Fig . Abundență , belșug ; rodnicie , fertilitate . Dărnicia solului . - Darnic + suf . . -

 

DAR

... Obiect primit de la cineva sau oferit fără plată cuiva , în semn de prietenie sau ca ajutor etc . ; cadou . 2. ( Bis . ) Prinos , ofrandă . II. 1. Însușire ( cu care se naște cineva ) ; aptitudine , vocație , talent . 2. Avantaj , binefacere . 3. ( În concepția creștină ) Ajutor pe care îl acordă Dumnezeu omului ; milă , har divin ...

 

DEȘTEPTĂCIUNE

DEȘTEPTĂCIÚNE s . f . Însușirea de a fi deștept ( 2 ) ;

 

DEFEMINIZA

DEFEMINIZÁ , defeminizez , vb . I . Tranz . A face să - și piardă natura , aptitudinile , însușirile de

 

DEFINIȚIE

DEFINÍȚIE , definiții , s . f . Operație de determinare a însușirilor proprii unui lucru , unei noțiuni etc . ; enunțul prin care se exprimă această

 

DEGENERA

DEGENERÁ , degenerez , vb . I . Intranz . 1. A pierde total sau parțial unele însușiri morfologice sau funcționale ( caracteristice genului sau speciei ) , în urma acțiunii unor factori de mediu sau ereditari . 2. Fig . A se schimba , a se preface în ceva ( mai ) rău , ( mai ) grav , pierzând aspectul sau caracterul inițial ; a

 

DEGENERAT

DEGENERÁT , - Ă , degenerați , - te , adj . Care și - a pierdut însușirile morfologice sau funcționale ( caracteristice genului sau speciei ) . - V.

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>