Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EXAGERA

 Rezultatele 111 - 120 din aproximativ 184 pentru EXAGERA.

NEOPLAZIE

NEOPLAZÍE , neoplazii , s . f . ( Med . ) Proces patologic de formare a unui țesut nou , tumoral , prin înmulțirea exagerată a celulelor și uneori prin modificarea structurii caracteristice a țesutului din care a luat

 

NIMFOMANIE

NIMFOMANÍE s . f . ( Med . ) Stare patologică la femei și la animalele femele , manifestată printr - o excitație sexuală

 

NOSOFOBIE

NOSOFOBÍE s . f . ( Rar ) Stare patologică manifestată printr - o teamă exagerată de

 

OBEZITATE

OBEZITÁTE s . f . Creștere exagerată a greutății corporale printr - o îngrășare anormală , ca urmare a acumulării de grăsime în diferite organe și

 

OBSTRUCȚIE

OBSTRÚCȚIE , obstrucții , s . f . 1. ( Med . ) Astupare a lumenului unui organ tubular ( trahee , bronhie , intestin , ureter etc . ) ca urmare a unui proces , a unui obstacol situat în interiorul organului sau a unei compresiuni exagerate exercitate din afară ; ocluzie , obliterare , obliterație . 2. Tactică folosită în unele parlamente pentru a împiedica , prin prelungirea artificială a discuțiilor , desfășurarea unei dezbateri , a unei acțiuni , a unui proces sau luarea unei hotărâri ; p . ext . opoziție

 

OREXIMANIE

OREXIMANÍE s . f . Poftă de mâncare exagerată , foame

 

ORGOLIU

ORGÓLIU , orgolii , s . n . Părere foarte bună , adesea exagerată și nejustificată , despre sine însuși , despre valoarea și importanța sa socială ; îngâmfare , vanitate , suficiență ,

 

OSANA

OSANÁ , osanale , ( 1 ) s . f . , ( 2 ) interj . 1. S . f . ( La pl . ) Cuvinte de laudă , de preamărire ( exagerată ) ; aclamații , ovații . 2. Interj . ( Mai ales în imnurile religioase ) Laudă ! mărire ! slavă ! [ Acc . și : ( 2 )

 

OSTEOZĂ

OSTEÓZĂ , osteoze , s . f . Afecțiune datorată unei secreții exagerate de hormon , caracterizată prin decalcifiere osoasă generalizată , depuneri de calciu în țesuturi etc . [ Pr . : - te -

 

PANEGIRIC

PANEGÍRIC , panegirice , s . n . 1. Discurs public în care se elogiază o personalitate însemnată ( decedată sau contemporană oratorului ) , o comunitate etc . 2. P . gener . Laudă ( exagerată ) , elogiu ( excesiv ) ,

 

PANEGIRIST

PANEGIRÍST , panegiriști , s . m . Persoană care scrie sau ține un panegiric ( 1 ) ; persoană care aduce cuiva laude

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>