Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:OBSTRUCȚIONA, EMFRAXIE, OBLITERAȚIE, OBSTRUCȚIONISM, OBSTRUCTIV, OCLUZIUNE, STRIDOR ... Mai multe din DEX...

OBSTRUCȚIE - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

OBSTRÚCȚIE, obstrucții, s.f. 1. (Med.) Astupare a lumenului unui organ tubular (trahee, bronhie, intestin, ureter etc.) ca urmare a unui proces, a unui obstacol situat în interiorul organului sau a unei compresiuni exagerate exercitate din afară; ocluzie, obliterare, obliterație. * Obstrucție intestinală = ocluzie intestinală. 2. Tactică folosită în unele parlamente pentru a împiedica, prin prelungirea artificială a discuțiilor, desfășurarea unei dezbateri, a unei acțiuni, a unui proces sau luarea unei hotărâri; p. ext. opoziție înverșunată. ** Act nereglementar comis în unele discipline sportive (fotbal, handbal etc.), prin care un apărător încearcă să împiedice pe atacantul advers să ajungă mingea, fără ca el însuși să încerce sa o joace. ** Acțiune nereglementară prin care un boxer încearcă să-și împiedice adversarul să lovească. - Din fr. obstruction, lat. obstructio.

Sursa : DEX '98

 

OBSTRÚCȚIE s. v. obliterație.

Sursa : sinonime

 

obstrúcție s. f. (sil. -ți-e), art. obstrúcția (sil. -ți-a), g.-d. art. obstrúcției; pl. obstrúcții, art. obstrúcțiile (sil. -ți-i-)

Sursa : ortografic

 

OBSTRÚCȚI//E \~i f. 1) med. Astupare parțială sau totală a unui canal anatomic tubular (trahee, bronhie, intestin etc.); ocluzie; obliterație. 2) Tactică de luptă folosită în parlament de partidele și fracțiunile politice, cu scopul de a împiedica sau de a paraliza dezbaterile sau adoptarea unor hotărâri prin discursuri interminabile. 3) sport Acțiune neregulamentară asupra adversarului. [G.-D. obstrucției] /obstruction, lat. obstructio, \~onis

Sursa : NODEX

 

OBSTRÚCȚIE s.f. 1. Astupare, gâtuire a unui canal, a unui vas de sânge, oprind sau împiedicând astfel circulația normală a substanțelor din organism; ocluzie, obliterație. 2. Manevră, uneltire, opunere înverșunată pentru a zădărnici o acțiune (parlamentară). 3. (Sport) Manevră neregulamentară prin care un apărător încearcă să împiedice pe atacantul advers să ajungă mingea fără ca el însuși să încerce s-o joace. ** Acțiune neregulamentară prin care un boxer încearcă să-și împiedice adversarul să lovească. [Gen. -iei, var. obstrucțiune s.f. / < fr. obstruction, cf. rus. obstrukțiia].

Sursa : neologisme

 

OBSTRÚCȚIE s. f. 1. (med.) astupare a unui canal, a unui vas de sânge etc.; ocluzie, obliterație. 2. manevră, uneltire, opunere înverșunată pentru a zădărnici o acțiune (parlamentară). 3. (sport) manevră neregulamentară prin care un apărător încearcă să împiedice pe atacantul advers și să ajungă mingea fără ca el însuși să încerce s-o joace. * acțiune neregulamentară prin care un boxer încearcă să-și împiedice adversarul să lovească. (< fr. obstruction, lat. obstructio)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OBSTRUCȚIE

 Rezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru OBSTRUCȚIE.

OBSTRUCȚIONA

... OBSTRUCȚIONÁ , obstrucționez , vb . I . 1. Refl . ( Med . ; despre lumenul organelor tabulare ) A suferi o obstrucție ( 1 ) . 2. Intranz . A face obstrucție ( 2 ) la . . . 3. Tranz . ( La fotbal , handbal etc . ) A împiedica pe atacantul advers să ajungă la minge , fără a juca . [ Pr ...

 

EMFRAXIE

... EMFRAXÍE , emfraxii , s . f . Obstrucție

 

OBLITERAȚIE

... OBLITERÁȚIE , obliterații , s . f . 1. Obliterare . 2. ( Med . ) Obstrucție

 

OBSTRUCȚIONISM

OBSTRUCȚIONÍSM s . n . Atitudine a celor care folosesc sistematic obstrucția ( 2 ) . [ Pr . : - ți -

 

OBSTRUCTIV

... OBSTRUCTÍV , - Ă , obstructivi , - e , adj . ( Med . ) Care astupă , care oprește circulația normală în organism ; care produce o obstrucție

 

OCLUZIUNE

... după turnarea acesteia . 3. ( Med . ; în sintagma ) Ocluzie intestinală = boală care constă în oprirea sau întreruperea circulației materiilor fecale într - un punct oarecare al intestinului ; obstrucție intestinală , încurcătură de mațe . 4. ( Fon . ) Mișcare articulatorie care constă din închiderea canalului fonator ( prin apropierea buzelor , a limbii de palat etc . ) și ...

 

STRIDOR

... STRIDÓR s . n . ( Med . ) Zgomot șuierător al respirației , specific în cazuri de spasm sau de obstrucție