Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IZOLA
Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 122 pentru IZOLA.
ROBINSONÁDĂ , robinsonade , s . f . 1. Povestire despre naufragiații pierduți ; fantezie în care individul izolat apare trăind în fara societății . 2. Săritură acrobatică executată de un jucător dintr - o echipă ( de
SĂLBĂTICÍ , sălbăticésc , vb . IV . 1. Refl . ( Despre animale ) A deveni sălbatic . 2. Refl . ( Despre plantații , terenuri etc . ) A se părăgini . 3. Refl . ( Despre locuri , ținuturi ) A deveni sălbatic , pustiu , nelocuit , inaccesibil . 4. Refl . ( Despre oameni ) A cădea în sălbăticie , în primitivism . 5. Refl . și tranz . A deveni sau a face să devină sălbatic , nesociabil , retras , izolat . [ Var . : ( pop . ) sălbătăcí vb .
SĂLBÁTIC , - Ă , sălbatici , - ce , adj . , s . m . și f . I. Adj . 1. ( Despre animale ) Care nu este domesticit sau îmblânzit ; p . ext . greu de stăpânit , nedomolit , aprig , focos . 2. ( Despre plante ) Care a crescut de la sine ; necultivat , nealtoit . 3. Care este creat de natură , fără intervenția omului ; natural ; lipsit de artificiu , de rafinament ; frust . 4. ( Despre ținuturi , locuri etc . ) Pustiu , nelocuit , neumblat ; lipsit de civilizație . II. 1. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care aparține unor grupuri de oameni aflate în prima perioadă de dezvoltare a societății omenești ; ( om ) primitiv . 2. Adj . Caracteristic omului primitiv ; rudimentar , înapoiat , primitiv , neevoluat . 3. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care se comportă ca un om primitiv ; ( om ) necivilizat , înapoiat , grosolan . 4. Adj . ( Despre păr ) Des și aspru ; neîngrijit . 5. Adj . ( Despre oameni ) Lipsit de umanitate ; crud , neomenos , violent , brutal , fioros . 6. Adj . ( Despre oameni și manifestările lor ) Care nu se poate stăpâni ; aprig , impulsiv , nestăpânit , nedomolit . 7. Adj . , s . m . și f . ( Om ) care fuge de lume , care nu respectă conveniențele ( sociale ) ; ( om ) retras , izolat , singuratic , nesociabil , ursuz . III. Adj . 1. Care se manifestă cu deosebită intensitate , neobișnuit de puternic , violent , cumplit , aprig ; înfricoșător , de neînvins . 2. ( ...
SECRÉT , - Ă , secreți , - te , adj . , s . n . I. Adj . 1. Care este ținut ascuns , care rămâne necunoscut , nedivulgat ; confidențial . Tratative secrete . 2. Ascuns vederii , mascat privirilor . II. S . n . 1. Ceea ce nu se știe , nu se cunoaște ( de nimeni ) , ceea ce este tăinuit , nu trebuie spus nimănui ; taină . 2. Sistem ( ingenios ) care constituie condiția succesului într - o întreprindere ; procedeu special și eficace pentru a obține sau a face ceva . 3. Ceea ce constituie condiția intimă ( greu de realizat ) a unei științe , a unei arte . 4. ( Înv . ) Discreție . 5. ( Ieșit din uz ) Celulă izolată într - o închisoare . [ Var . : sâcrét , - eátă
... sepár , vb . I . 1. Tranz . A face să nu mai fie împreună ; a despărți , a desface , a izola
SEPARATÍST , - Ă , separatiști , - ste , adj . ( Adesea substantivat ) Care se separă , se izolează de majoritate ; care este adept al
SEPARÉU , separeuri , s . n . Cameră , boxă , despărțitură , loc izolat într - un restaurant , într - o grădină de vară etc . [ Var . : separé s .
SIHÁSTRU , - Ă , sihaștri , - stre , s . m . și f . 1. Om care trăiește retras de lume în post și rugăciuni ; pustnic , anahoret , eremit , schimnic . 2. Fig . Persoană care trăiește izolată , retrasă de
SINGULÁR , - Ă , singulari , - e , adj . 1. ( Gram . ; în sintagmele ) Număr singular ( și substantivat , n . ) = categorie gramaticală care indică un singur exemplar dintr - o categorie de ființe , de obiecte etc . Persoana întâi ( sau a doua , a treia ) singular = persoană gramaticală care indică numărul singular ( 1 ) . 2. Care aparține sau este caracteristic unui singur sau unui anumit exemplar dintr - o categorie , care se referă la un singur sau la un anumit exemplar dintr - o categorie ; individual ; care se deosebește de alți indivizi , de alte fenomene etc . din aceeași categorie prin anumite trăsături distincte , individuale ; care iese din comun în raport cu ceilalți indivizi , celelalte fenomene etc . din aceeași categorie ; care este singur , izolat printre sau față de indivizii din aceeași categorie ; care ocupă un loc aparte în cadrul aceleiași categorii ; deosebit , aparte , neobișnuit ; p . ext . ciudat , bizar ,
SOLITÁR , - Ă , solitari , - e , adj . , s . n . 1. Adj . Care se găsește singur ; izolat , singuratic . 2. S . n . Piatră prețioasă ( în special diamant de mare valoare ) montată singură la o bijuterie ( sau ieșind în evidență într - o montură dintr - un grup de pietre mai
... SOLITARÍSM s . n . ( Livr . ) Tendință , înclinație a cuiva de a se izola