Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PURITATE

 Rezultatele 11 - 16 din aproximativ 16 pentru PURITATE.

CORUPE

CORÚPE , corup , vb . III . 1. Tranz . și refl . A ( se ) abate de la linia moralității , corectitudinii sau datoriei ; a ( se ) perverti ; a ( se ) deprava . 2. A face ca o idee , un fenomen social , un sentiment etc . să - și piardă integritatea , puritatea etc . ; a ( se ) deforma ; a ( se ) strica . [ Perf . s . corupsei , part . corupt . - Var . : ( înv . ) corúmpe , ( rar ) conrúpe vb .

 

IMPURITATE

... IMPURITÁTE , impurități , s . f . 1. Lipsă de puritate , de curățenie . 2. Corp sau substanță străină care se găsește în masa altui corp sau a unui material ( și a cărei ...

 

INGENUITATE

... INGENUITÁTE s . f . Simplitate , naturalețe împletită cu sinceritate și naivitate ; puritate

 

NEÎNTINAT

NEÎNTINÁT , - Ă , neîntinați , - te , adj . Care și - a păstrat curățenia morală , puritatea ; curat . - Ne - +

 

NEPRIHĂNIRE

... NEPRIHĂNÍRE s . f . Calitate a ceea ce este fără prihană , fără păcat , fără vină , pur ; curățenie , puritate

 

VICIA

VICIÁ , viciez , vb . I . Tranz . 1. A strica , a altera puritatea aerului . 2. ( Jur . ) A face ca un act , o clauză etc . să fie nule , defectuoase . [ Pr . : - ci -

 

<<< Anterioarele