Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru POARTA
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 54 pentru POARTA.
CHEHAIÁ , chehaiele , s . f . 1. ( Reg . ) Șef al pădurarilor . 2. ( Înv . ) Slujbaș vamal ; șef de poștă . 3. ( Înv . ) Intendent al vizirului sau al unui pașă turc , însărcinat cu inspecția curții acestora . 4. ( Înv . ) Reprezentant al domnilor români pe lângă Poarta otomană . [ Var . : cheháie , chiháie s .
CLÁNȚĂ , clanțe , s . f . 1. Mâner metalic montat la broasca ușii sau a porții , care prin apăsare , face să funcționeze mecanismul de închidere și de deschidere al acestora ; clampă . 2. Fig . ( Peior . și fam . )
CÓPIL^2 , copili , s . m . 1. Lăstar crescut de la baza tulpinii unei plante , din primul nod . 2. Cui de lemn sau de metal care se înfige în ochiul țâțânii , la stâlpul ușii sau al porții . COPÍL^1 , copii , s . m . 1. Băiat sau fată în primii ani ai vieții ( până la adolescență ) . 2. Tânăr , adolescent . 3. Fiu , fiică . 4. Fig . Om naiv , fără
CÓRNER^2 s . n . Formă simplă de organizare monopolistă , care constă într - o înțelegere între întreprinderi în vederea cumpărării de mărfuri și vânzării lor la prețuri ridicate . - Cuv . engl . CORNER ^1 , cornere , s . n . Lovitură din colțul terenului , la fotbal , care se acordă echipei în atac , dacă un jucător din apărare trimite mingea în spatele liniei propriei
CORONAMÉNT , coronamente , s . n . 1. Ornament terminal situat la partea superioară a unei clădiri , a unei porți etc . 2. Partea superioară a unui chei , a unui dig , a unui zid de sprijin , executată , de obicei , din piatră fățuită . 3. Coroană (
CRICHÉT s . n . Joc sportiv între două echipe a câte 11 oameni care lovesc cu niște bastoane speciale mingea , încercând s - o introducă în poarta
CUM adv . , conj . A. Adv . I. ( Interogativ ) . 1. În ce mod ? Cum ai făcut de ai venit ? 2. ( Exprimă părerea de rău , contrarietatea , surpriza , mirarea , indignarea etc . ) Se poate ? adevărat să fie ? 3. Ce ? poftim ? 4. Cu cât ? cu ce preț ? Cum dai merele ? II. ( Explicativ ) Cât de ( mare , mult , bine , tare etc . ) Cum îți plac florile ! B. Conj . ( Stabilește raporturi de subordonare ) 1. ( Introduce o completivă directă sau indirectă ) Privind în urma lor cum se duceau , rămase gânditor . 2. ( Introduce o propoziție modală ) M - au văzut cum dormeam . 3. ( Introduce o propoziție cauzală ) Deoarece , întrucât ; fiindcă . Băiatul , cum e muncitor , va obține nota maximă . 4. ( Introduce o propoziție concesivă ) Cu toate că , deși . 5. În așa fel , încât . Să se facă un palat cum seamăn pe lume să nu aibă . 6. În măsura în care , pe cât . Nu mă vreți voi , cum înțeleg ? 7. Îndată ce . 8. ( Introduce o propoziție atributivă ) În care . Din ceasul cum te - am văzut , te - am recunoscut . 9. ( Înv . ; introduce o propoziție finală ) Pentru că . Își va pune toate puterile cum să - și sfârșească slujba . 10. ( Introduce o propoziție subiectivă ) Cum te porți nu e
DESCHÍS , - Ă , deschiși , - se , adj . 1. ( Despre uși , porți , capace etc . ) Dat la o parte spre a lăsa descoperită o deschizătură . 2. ( Despre încăperi , lăzi etc . ) Cu ușa sau capacul neînchise sau neîncuiate . 3. Fig . ( Adesea adverbial ) Lipsit de ascunzișuri , de fățărnicie ; franc , sincer . 4. ( Despre obiecte care se pot închide ) Cu marginile ( sau cu părțile componente ) desfăcute , îndepărtate ; care nu mai e împreunat sau strâns . A lăsa foarfecele deschis . 5. ( Despre terenuri ) Neîngrădit , neîmprejmuit ; p . ext . care se întinde pe o mare distanță ; ( despre drumuri ) pe care se poate circula nestingherit , fără obstacole . 6. ( În sintagmele ) Vocală deschisă = vocală pronunțată cu gura mai deschisă decât în cazul vocalelor închise . Silabă deschisă = silabă terminată în vocală . 7. ( Despre circuite electrice ) Care este întrerupt ; ( despre aparate electrice de conectare ) cu contactele separate . 8. ( Despre culori ) Cu nuanță mai apropiată de alb decât de negru ; pal , luminos , clar . [ Var . : ( pop . ) deșchís , - ă
DRÓPGOL , dropgoluri , s . n . ( La rugbi ) Lovitură de picior dată în minge în momentul când aceasta atinge pământul și care face ca mingea să treacă peste bara de sus a porții adverse , consemnând înscrierea a trei
FANARIÓT , - Ă , fanarioți , - te , s . m . , adj . 1. S . m . Grec din păturile înstărite care locuia în cartierul Fanar din Constantinopol ; spec . demnitar al Porții Otomane ori dregător sau domn în țările românești care provenea din această pătură greacă înstărită . 2. Adj . Care aparține fanarioților ( 1 ) , privitor la fanarioți ; caracteristic fanarioților ; fanariotic . [ Pr . : - ri -
... sau de braț : a ) aripa unei ferestre , a unei uși sau a unei porți ; b ) fiecare dintre brațele care poartă scaunele unui scrânciob ; c ) fiecare dintre aripile unei mori de vânt ; d ) fiecare dintre tălpile războiului de țesut ; e ) fiecare dintre lopățelele pe care se ...