Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TĂIA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 199 pentru TĂIA.

TĂIEȚEI

... fierb în supă sau se gătesc cu brânză , cu nuci etc . [ Pr . : tă - i - . - Var . : tăițéi s . m . pl . ] - Tăiați ( pl . lui tăiat , part . lui tăia

 

TĂIETOR

... condamnaților la moarte . 4. S . m . Muncitor care se ocupă cu tăierea diferitelor materiale în industrie sau cu sacrificarea animalelor la abator . [ Pr . : tă - ie - ] - Tăia

 

TĂIETURĂ

... TĂIETÚRĂ , tăieturi , s . f . 1. Acțiunea de a tăia ; ( concr . ) locul unde s - a tăiat ceva ; spec . rană provocată de un instrument tăios . 2. Drum ( adâncit ) săpat de o apă în curgerea ... asemănătoare cu aceea provocată de o tăiere ; junghiuri . 6. Ștersătură ; fragment , text șters sau anulat . 7. Porțiune , articol decupat dintr - o tipăritură . [ Pr . : tă - ie - ] - Tăia

 

TĂIOS

... TĂIÓS , - OÁSĂ , tăioși , - oase , adj . I. ( Despre obiecte ) Care este ascuțit , dur și poate tăia ; ascuțit . II. Fig . 1. ( Despre vânt , ger etc . ) Care biciuiește trupul sau fața , care îți dă senzația că te taie . 2. ( Despre privire , glas etc ...

 

CIOPÂRȚI

... CIOPÂRȚÍ , ciopârțesc , vb . IV . Tranz . 1. A tăia în bucăți ( și la întâmplare ) o ființă sau o parte a trupului ei ; a ciocârti . 2. A tăia

 

CIOT

CIOT , cioturi , s . n . 1. Parte rămasă dintr - un copac după ce restul a fost tăiat sau rupt . 2. Parte rămasă dintr - un picior , dintr - un braț sau ( la animale ) din coadă , după ce restul a fost tăiat , rupt . [ Var . : cioátă s . f . , ( rar ) ciótur s . n . ] - Et .

 

CRESTA

... A face tăieturi pe o suprafață sau pe marginea unui obiect ; a efectua crestături prin așchiere , deformare plastică etc . ; a tăia în ceva făcând colți , dinți . 2. Refl . A se tăia

 

DECUPA

... DECUPÁ , decupez , vb . I . Tranz . A tăia bucăți dintr - o hârtie , dintr - o stofă etc . urmând linia unui desen sau conturul unui model ; a tăia

 

DECUPAT

DECUPÁT^2 , - Ă , decupați , - te , adj . Tăiat dintr - un tot , dintr - un întreg ; din care s - a tăiat o parte . V. decupa . Cf . fr . %découpé% . DECUPÁT^1 s . n . Decupare . - V.

 

DUMICA

... DUMICÁ , dumíc , vb . I . Tranz . ( Pop . ) 1. A sfărâma , a rupe , a tăia în bucățele , a fărâmița un aliment ; ( în special ) a mesteca în gură un aliment . 2. A tăia pe cineva în bucăți ; a ciopârți ; p . ext . a distruge , a nimici . [ Prez . ind . acc . și : dúmic ] . - Probabil lat ...

 

   Următoarele >>>