Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:DUMICAT ... Mai multe din DEX...

DUMICA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

DUMICÁ, dumíc, vb. I. Tranz. (Pop.) 1. A sfărâma, a rupe, a tăia în bucățele, a fărâmița un aliment; (în special) a mesteca în gură un aliment. 2. A tăia pe cineva în bucăți; a ciopârți; p. ext. a distruge, a nimici. [Prez. ind. acc. și: dúmic]. - Probabil lat. *demicare (< mica "bucățică, fărâmitură").

Sursa : DEX '98

 

DUMICÁ vb. v. amesteca, ciopârți, mesteca, sfârteca, sfâșia.

Sursa : sinonime

 

dumicá vb., ind. prez. 1 sg. dumíc, 3 sg. și pl. dumícă

Sursa : ortografic

 

A DUMICÁ dumíc tranz. pop. 1) A rupe în bucăți; a bucăți; a fărâma. 2) (alimente) A sfărâma în gură cu dinții; a mesteca. 3) reg. A tăia la nimereală în bucăți; a bucăți; a ciocârti. 4) reg. A face să nu mai existe; a distruge; a nimici; a prăpădi. /<lat. demicare

Sursa : NODEX

 

dumicá (-c, -át), vb. - A sfărîma, a fărîmița, a tăia în bucățele. - Mr. di?ic, di?icari. Lat. *d?m?c?re, de la m?ca "bucățică", cf. mică (Pușcariu 499; Candrea-Dens., 1095; REW 2551; Rosetti, I, 166, care greșește propunînd lat. demic?re "a lupta"). Rezultatul normal, demic?re sau dimicare (atestat în sec. XVII) a fost disimilat. Cf. formația paralelă din fr. émittier ‹ mie ‹ lat. mica. După Cihac, II, 94, din slov., ceh. demikát, mag. domika "terci"; este însă mai probabil ca aceste cuvinte să provină din rom. (cf. Scriban). - Der. dumicat, s.m. (fărîmă; îmbucătură).

Sursa : etimologic

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru DUMICA

 Rezultatele 1 - 2 din aproximativ 2 pentru DUMICA.

Constantin Negruzzi - Cârjaliul

... necutezând a întrebuința nici cartușe, nici boambe, s-au hotărât împrotiva obiceiului lor să se slujască cu arma albă. Lupta fu ferbinte, se dumica cu iataganile; în partea turcilor se văzură suliți, lucru ce pân atunci ei nu avea; acele suliți era rusești: Zaporojanii se oștea în rândurile lor ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Trubadurul

... forma dinafară supt care se înfățișa o controversă; odată cântărite cuvintele dintr-o cugetare și problema redusă la subiect și predicat, începea a dumica ideea în sine. Ceilalți, pe vrute, pe nevrute, erau târâți pe această cale "pozitivistă", cum îi ziceau unii, "sigură și omenească", cum îi zicea el ...

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DUMICA

 Rezultatele 1 - 2 din aproximativ 2 pentru DUMICA.

DUMICAT

... DUMICÁT , dumicați , s . m . ( Pop . ) Bucată mică ruptă dintr - un aliment , atât cât se bagă o dată în gură ; îmbucătură . - V. dumica