Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ȚARĂ
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 587 pentru ȚARĂ.
... COLONIZÁ , colonizez , vb . I . Tranz . 1. A transforma în colonie ^1 un teritoriu sau o țară . 2. A popula o țară sau o regiune cucerită cu oameni aduși de pe alte teritorii sau din alte țări . 3. A popula regiuni ( slab populate sau depopulate ...
ARÁB , - Ă , arabi , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană care face parte din populația de bază a unor țări din Orientul Apropiat și din nordul Africii . 2. Adj . Care aparține arabilor ( 1 ) sau țărilor arabe , privitor la arabi sau la țările arabe ; arabic ,
COLONIÁLE s . f . pl . Articole alimentare de băcănie ( ceai , cafea etc . ) provenite din țări exotice ( în trecut , adesea , din țări coloniale ) sau p . ext . produse în interiorul țării . [ Pr . : - ni -
... EXPORTÁ , expórt , vb . I . Tranz . A vinde în afara țării mărfuri care au fost produse , preparate , completate sau reparate în țară
... INDIGÉN , - Ă , indigeni , - e , adj . , s . m . și f . 1. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care este originară dintr - o anumită țară , născută într - o anumită țară , de baștină ; băștinaș , autohton , pământean . 2. Adj . ( Despre animale , plante , mărfuri etc . ) Care crește sau se produce în propria țară
... misiuni , s . f . 1. Însărcinare , împuternicire dată cuiva , sarcină de a face un anumit lucru . 2. Grup de persoane ( oficiale ) trimis într - o țară străină cu un anumit scop ( de obicei diplomatic ) ; delegație . 3. Acțiune de propagare a creștinismului în țări cu altă religie dominantă ; instituție religioasă ...
... RÚSTIC , - Ă , rustici , - ce , adj . De la țară , ca la țară , imitând anumite aspecte ale vieții de țară
... TRÁNZIT , tranzituri , s . n . 1. Trecere a unor mărfuri sau a unor persoane dintr - o țară în alta prin teritoriul unei a treia țări ; regim vamal special , prevăzând scutirea de taxe pentru mărfurile aflate în această situație . 2. Trecere ...
... ȚĂRIȘOÁRĂ , țărișoare , s . f . Diminutiv al lui țară . - Țară
ȚIMÍR , țimire , s . n . 1. ( Înv . și reg . ) Emblemă care servește drept semn distinctiv al unei familii nobile , al unui oraș , al unei corporații sau membrilor ei , unei țări etc . 2. Denumire dată în evul mediu , în țările române , călăuzei și însoțitorului oficial al unui străin , mai cu seamă de la hotare până la curtea domnească . [ Var . : țimáră s .