Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ȚARĂ
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 587 pentru ȚARĂ.
ȚIMÍR , țimire , s . n . 1. ( Înv . și reg . ) Emblemă care servește drept semn distinctiv al unei familii nobile , al unui oraș , al unei corporații sau membrilor ei , unei țări etc . 2. Denumire dată în evul mediu , în țările române , călăuzei și însoțitorului oficial al unui străin , mai cu seamă de la hotare până la curtea domnească . [ Var . : țimáră s .
ATLÁNTIC , - Ă , atlantici , - ce , adj . Care aparține Oceanului Atlantic sau țărilor din jurul lui , privitor la Oceanul Atlantic sau la țările din jurul lui . Coasta
... BÁDE s . m . ( Pop . ) 1. Termen politicos de adresare către un om matur sau mai vârstnic ( de la țară ) ; nene . 2. Termen mângâietor folosit de femeile de la țară
BEILÍC , beilicuri , s . n . 1. Casă în care erau găzduiți beii și alți trimiși oficiali ai Porții otomane în țările românești . 2. Vânzare forțată de oi în țările românești , făcută în favoarea sultanului la prețuri fixate de turci ; dijmă ( în oi ) . 3. Muncă efectuată gratuit în folosul unui bei sau al feudalilor
... CÂMPENÉSC , - EÁSCĂ , câmpenești , adj . De ( la ) câmp ( 1 ) sau de ( la ) țară , specific câmpului sau vieții de la țară
... națiune străină și care este dependent de aceasta pe plan politic , economic , cultural etc . 3. Grup compact de persoane ( de aceeași origine ) așezat într - o țară sau într - o regiune a unei țări și care provine din imigrare sau din strămutare . 4. Grup de copii trimiși la odihnă în ...
... a strămutat din țara sa ori din locul de origine și s - a stabilit într - o regiune sau într - un oraș dintr - o țară
COSMOPOLÍT , - Ă , cosmopoliți , - te , adj . 1. ( Adesea substantivat ) Care aparține cosmopolitismului , privitor la cosmopolitism ; care manifestă cosmopolitism . 2. Care ține de mai multe culturi , comun mai multor țări sau tuturor țărilor ;
DÉLNIȚĂ , delnițe , s . f . 1. ( În evul mediu , în Țara Românească ) Parte din hotarul moșiei satului care se afla în stăpânirea ereditară a unei familii de țărani ce locuiau în satul respectiv ; jirebie . 2. ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Parte dintr - o anumită subîmpărțire structurală a pământului satului . Patru delnițe de fânaț . 3. ( Înv . și reg . ) Fâșie îngustă și lungă de teren situată într - o luncă sau pe un delușor ; p . ext . moșie ,
... Tranz . A interzice , pe baza unui tratat internațional , producerea , stocarea , instalarea , experimentarea și folosirea armelor nucleare într - un spațiu , teritoriu , într - o zonă , țară
... pe cal . 2. ( Termen folosit mai ales de cronicari în legătură cu întemeierea țărilor românești ) A se așeza într - un loc , întemeind o țară