Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNDRUMAR
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 15 pentru ÎNDRUMAR.
DIRIGENȚÍE , dirigenții , s . f . Îndrumare și supraveghere a unei clase de elevi de către un diriginte ; oră de clasă la care are loc în mod special această îndrumare . - Diriginte + suf . -
AJUTÓR , - OÁRE , ajutori , - oare , s . m . și f . , s . n . 1. S . m . și f . Persoană care ajută pe alta într - o activitate oarecare ( secundând - o și subordonându - i - se ) . 2. S . n . Sprijin , participare la efortul cuiva ; îndrumare ( în împrejurări dificile ) ; asistență acordată cuiva ;
CĂLĂUZÍRE s . f . ( Rar ) Acțiunea de a călăuzi ; îndrumare . [ Pr . : - lă - u - ] - V.
CONSULTÁȚIE , consultații , s . f . 1. Aviz , indicație , lămurire dată asupra unor chestiuni de specialitate în discuție . 2. Examinare a unui pacient de către un medic pentru punerea diagnosticului bolii și indicarea tratamentului . 3. Îndrumare individuală sau colectivă dată elevilor , studenților sau doctoranzilor de către un profesor în legatură cu problemele teoretice și practice pe care le învață sau le
DIRIJÁRE , dirijări , s . f . Acțiunea de a dirija , conducere , îndrumare . - V.
EGÍDĂ , egide , s . f . Ocrotire , sprijin , protecție ; îndrumare ,
INDICÁȚIE , indicații , s . f . Îndrumare , lămurire , recomandare ; indiciu , informație . [ Var . : indicațiúne s .
INSTRUCTÁJ , instructaje , s . n . Îndrumare , instruire , pregătire dată unei persoane sau unui colectiv în vederea desfășurării unei activități ; totalitatea îndrumărilor date prin această
LÓJĂ , loji , s . f . I. 1. Compartiment cuprinzând un număr redus de locuri pentru spectatori , așezat , alături de altele , în jurul incintei unei săli de spectacole . 2. Mic compartiment sau cabinet la unele clădiri , comunicând cu exteriorul , destinat unor servicii de îndrumare a publicului sau de pază . 3. ( În sintagma ) Lojă masonică = asociație de francmasoni . II. 1. Cavitate în floarea unei plante , în care se găsesc ovulele sau polenul ; cavitate în fructul unei flori , în care se găsesc semințele . 2. Loc ocupat de un organ sau de altă formație anatomică . [ Pl . și :
NORMATÍV , - Ă , normativi , - e , adj . , s . n . 1. Adj . Care servește ca normă sau stabilește o normă , care are caracterul unei norme . 2. S . n . Îndrumare , dispoziție ( sau ansamblu de îndrumări ) cu caracter de
PĂSTORÍE s . f . 1. Păstorit . 2. Fig . Conducere , îndrumare religioasă , bisericească ; funcție , demnitate de conducător bisericesc ; exercitarea acestei funcții . - Păstor + suf . -