Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:SEMĂLUI, SEMĂNA, SEMĂNARE, SEMĂNAT, SEMEȚ, SEMEȚI, SEMEȚIE, SEMĂNĂTOR, SEMĂNĂTORISM, SEMĂNĂTORIST ... Mai multe din DEX...

SEM - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

SEM, seme, s.n. (Lingv.) Fiecare dintre trăsăturile semantice pertinente care intră în alcătuirea unui semem. - Din fr. sème.

Sursa : DEX '98

 

sem s. n., pl. séme

Sursa : ortografic

 

SEM seme n. lingv. Unitate minimă de semnificație care nu se realizează independent, ci numai în componența unui semem. /seme

Sursa : NODEX

 

SEM s.n. (Lingv.) Semantem. ** Unitate semantică minimă care permite definirea unui sens. [< fr. sème, cf. gr. sema].

Sursa : neologisme

 

SEM s. n. (lingv.) fiecare dintre țesăturile semantice care intră în alcătuirea unui semem. (< fr. sème)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SEM

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 14 pentru SEM.

SEMĂLUI

... SEMĂLUÍ , sem

 

SEMĂNA

SEMĂNÁ^1 , sémăn , vb . I . Tranz . 1. A pune sau a arunca sămânța în pământul pregătit în prealabil , pentru a o face să încolțească și să răsară ; a însămânța . 2. A pune din loc în loc ; a presăra , a împrăștia , a risipi . 3. Fig . A răspândi , a propaga idei , cunoștințe , vrajbă etc . SEMĂNÁ^2 , sémăn , vb . I . Intranz . 1. A avea trăsături , calități , defecte comune cu altcineva sau cu altceva ; a se asemui , a se asemăna . 2. A părea , a arăta , a face impresia

 

SEMĂNARE

SEMĂNÁRE^2 , semănări , s . f . ( Înv . ) Asemănare . - V. semăna ^2 . SEMĂNÁRE^1 s . f . Acțiunea de a semăna ^1 și rezultatul ei ; semănat . - V. semăna ^

 

SEMĂNAT

SEMĂNÁT , semănaturi , s . n . Semănare ^1 ; însămânțare . - V. semăna ^

 

SEMEȚ

SEMÉȚ , - EÁȚĂ , semeți , - e , adj . 1. ( Adesea substantivat ) Mândru , falnic , măreț ; trufaș , sfidător , obraznic . 2. Îndrăzneț , curajos ; plin de avânt , de elan ; avântat . [ Var . : ( reg . ) suméț , - eáță

 

SEMEȚI

SEMEȚÍ , semețésc , vb . IV . Refl . 1. A se făli , a se mândri , a se îngâmfa , a - și da importanță ; a deveni trufaș , arogant . 2. A prinde curaj , a îndrăzni ; a căpăta încredere . [ Var . : ( reg . ) sumețí vb .

 

SEMEȚIE

SEMEȚÍE , s . f . 1. Mândrie , fală ; trufie , îngâmfare , orgoliu . 2. Curaj , îndrăzneală ; avânt . [ Var . : ( reg . ) sumețíe s . f . ] - Semeț + suf . -

 

SEMĂNĂTOR

SEMĂNĂTÓR , - OÁRE , semănători , - oare , subst . 1. S . m . și f . Muncitor agricol care seamănă ^1 . 2. S . f . Mașină agricolă cu tracțiune animală sau mecanică cu care se introduc semințele în sol la o adâncime constantă , repartizându - le uniform . - Semăna ^1 + suf . -

 

SEMĂNĂTORISM

SEMĂNĂTORÍSM s . n . v .

 

SEMĂNĂTORIST

SEMĂNĂTORÍST , - Ă - Ă s . m . și f . , adj . v .

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...