ROADERE - Definiția din dicționar

Vezi și:ABRAZIUNE, EROZIUNE, MIȘINĂ, ONICOFAGIE, RADULĂ, RONȚĂIALĂ, ROSĂTURĂ ... Mai multe din DEX...

ROADERE - Definiția din dicționar

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

ROÁDERE, roaderi, s.f. Acțiunea de a (se) roade și rezultatul ei. - V. roade.

Sursa : DEX '98

ROÁDERE s. 1. degradare, deteriorare, ponosire, stricare, tocire, uzare, (rar) ponoseală. (\~ hainelor, prin purtare.) 2. v. eroziune. 3. (GEOGR., GEOL.; concr.) coroziune, erodare, eroziune, (pop.) mâncătură, rosătură. (S -a produs o adâncă \~ în sol.) 4. măcinare, săpare, săpat. (\~ malului de către ape.) 5. frecare, rosătură. (\~ pantofilor.)

Sursa : sinonime

roádere s. f., g.-d. art. roáderii; pl. roáderi

Sursa : ortografic

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

Rezultate suplimentare

Rezultate din Literatură pentru ROADERE

Rezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru ROADERE.

Paul Zarifopol - Introduceri la ediția critică I.L. Caragiale, opere

Paul Zarifopol - Introduceri la ediţia critică I.L. Caragiale, opere Introducere [1] de Paul Zarifopol "Sunt vechi, domnilor" era vorba favorită a lui Caragiale, când se certa cu prietenii pentru idei, pentru idei de artă mai cu seamă. Părerea populară atribuie artiștilor ca atare un conservatism din naștere. Nu interesează aici să verificăm principiul acestei generalizări curente, ci numai întrucât acea coincidență e, în anume caz, evidentă, să căutăm a preciza condițiile în care ea se arată acolo. Caragiale avea un spirit de o rară mobilitate; prefacerea simpatiilor lui intelectuale în antipatii era fenomen cronic, de care prietenii lui toți erau deprinși a se amuza. Totuși, e adevărat că simpatia lui pentru ceea ce e vechi, în artă cel puțin, era oarecum sistematică. Cred că acest conservatism ferm, care izbucnea numaidecât în dispreț agresiv pentru orice i se părea abatere obraznică și proastă de la adevărurile bine hotărâte, era, probabil, mai întâi un semn firesc al energiei unui talent care se simțea sigur pe ce apucase odată să știe și refuza cu superbă îndârjire orice i se părea măcar o umbră de obiecție la cele hotărâte ca bune și învățate ca atare. Era poate ...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ROADERE

Rezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru ROADERE.

ABRAZIUNE

... ABRAZIÚNE , abraziuni , s . f . 1. Proces de eroziune a țărmurilor din cauza valurilor mării . 2. Roadere

EROZIUNE

... EROZIÚNE , eroziuni , s . f . 1. Proces complex de roadere și de săpare a scoarței terestre prin acțiunea unor agenți externi ; rezultatul acestui proces , erodare . 2. Ulcerație ușoară , superficială a pielii ...

MIȘINĂ

... 3. ( Reg . ) Mulțime , adunătură ( de ființe ) . 4. Mică scobitură pe suprafața dinților ( molari ai ) calului și ai altor animale erbivore , care dispare cu vârsta prin roadere

ONICOFAGIE

... ONICOFAGÍE s . f . ( Livr . ) Obicei de a - și mânca unghiile ; roadere

RADULĂ

RADÚLĂ , radule , s . f . Placă chitinoasă cu numeroși dințișori , asemănătoare cu o pilă , de pe limba unor moluște , servind la roaderea

RONȚĂIALĂ

RONȚĂIÁLĂ , ronțăieli , s . f . Faptul de a ronțăi ; zgomot produs de roaderea cu dinții a unui corp tare : ronțăire , ronțăit . [ Pr . : - ță - ia - ] - Ronțăi + suf . -

ROSĂTURĂ

... ROSĂTÚRĂ , rosături , s . f . 1. Rană superficială provenită dintr - o frecătură , dintr - o roadere

A r c h e u s . r o