Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ȘAMOTĂ, CRISTAL, CUBILOU, KERAMIT, OBSCURANTISM, REFRACTARISM, REFRACTAT, REFRANGIBIL, REFRANGIBILITATE, REFRINGENȚĂ ... Mai multe din DEX...

REFRACTA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

REFRACTÁ, pers. 3 refractă, vb. I. 1. Refl. (Fiz.; despre unde, raze de lumină) A se frânge, a devia la trecerea dintr-un mediu în altul; a suferi fenomenul refracției. 2. Tranz. (Despre corpuri, medii) A produce fenomenul refracției. - Din fr. réfracter.

Sursa : DEX '98

 

refractá vb. (sil. -frac-), ind. prez. 3 sg. refráctă/refracteáză

Sursa : ortografic

 

A REFRACTÁ refráctă tranz. A face să se refracte. /réfracter

Sursa : NODEX

 

A SE REFRACTÁ se refráctă intranz. (despre raze, unde, sunete etc.) A suferi fenomenul refracției; a-și schimba direcția la trecerea dintr-un mediu în altul. [Și se refractează] /ré-fracter

Sursa : NODEX

 

REFRACTÁ vb. I. refl. (Despre unde, raze de lumină) A se frânge, a devia; a suferi fenomenul refracției. [P.i. 3,6 refráctă, -tează. / < fr. réfracter].

Sursa : neologisme

 

REFRACTÁ vb. I. tr. a produce fenomenul refracției. II. refl. (despre unde luminoase, sonore etc.) a suferi fenomenul refracției. (< fr. réfracter)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru REFRACTA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 13 pentru REFRACTA.

ȘAMOTĂ

ȘAMÓTĂ , șamote , s . f . Material refractar obținut din argilă arsă și măcinată , care se întrebuințează la prepararea cărămizilor și a altor materiale refractare ; p . ext . cărămidă sau placă refractară preparată din astfel de argilă . [ Var . : șamót s .

 

CRISTAL

... CRISTÁL , cristale ( 2 ) și ( 1 ) cristaluri , s . n . 1. Sticlă de o fabricație specială , transparentă și perfect incoloră , cu însușirea de a refracta puternic lumina , întrebuințată pentru fabricarea lentilelor optice și a unor obiecte de lux . 2. Substanță minerală solidă , omogenă , cu o structură internă regulată ...

 

CUBILOU

CUBILÓU , cubilouri , s . n . Cuptor vertical cilindric , format dintr - o manta de tablă căptușită cu cărămidă refractară , în care se încălzește metalul împreună cu combustibilul și cu materialele auxiliare , pentru a obține fuziunea metalului sau pentru topirea și turnarea lui în

 

KERAMIT

KERAMÍT s . n . Gresie ceramică obținută prin arderea amestecului de argilă refractară cu marnă dolomitică , folosită la fabricarea dalelor de

 

OBSCURANTISM

OBSCURANTÍSM s . n . Stare de înapoiere culturală ; atitudine ostilă , refractară față de tot ce reprezintă

 

REFRACTARISM

REFRACTARÍSM s . n . ( Rar ) Atitudine refractară ; împotrivire , nesupunere . - Refractar + suf . -

 

REFRACTAT

... REFRACTÁT , - Ă , refractați , - te , adj . ( Despre unele raze luminoase ) Frânt , deviat ( după anumite legi ) la trecerea dintr - un mediu în altul . - V. refracta

 

REFRANGIBIL

... REFRANGÍBIL , - Ă , refrangibili , - e , adj . ( Rar ) Care se poate refracta

 

REFRANGIBILITATE

... REFRANGIBILITÁTE , refrangibilități , s . f . ( Rar ) Însușirea de a se refracta

 

REFRINGENȚĂ

... REFRINGÉNȚĂ , refringențe , s . f . ( Fiz . ) Proprietate a unor corpuri de a refracta

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...