Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:RABLAGIT, HARDUGHIT, RĂBLĂGI, RĂBLĂGIT, RABLAGIU ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului RABLAGI: RĂBLĂGI.

 

RABLAGI - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

RABLAGÍ, rablagesc, vb. IV. Refl. (Fam.; despre obiecte) A se învechi, a se uza, a se deteriora (prin întrebuințare îndelungată); (despre ființe) a-și pierde puterile, vigoarea, sănătatea; a se ramoli. [Var.: răblăgí vb. IV] - Din rablagiu (derivat regresiv).

Sursa : DEX '98

 

RABLAGÍ vb. v. degrada, deteriora, învechi, ramoli, strica, uza.

Sursa : sinonime

 

rablagí vb. (sil. -bla-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rablagésc, imperf. 3 sg. rablageá; conj. prez. 3 sg. și pl. rablageáscă

Sursa : ortografic

 

A SE RABLAG//Í \~ésc intranz. 1) fam. (despre lucruri) A se învechi prin întrebuințare excesivă; a se hârbui; a se uza. 2) fam. (despre persoane) A-și pierde vigoarea fizică și/sau intelectuală (în special din cauza vârstei înaintate); a se hârbui; a se ramoli; a se rebegi. /Din rablagiu

Sursa : NODEX

 

RABLAGÍ, rablagésc, vb. IV. Refl. ~ (~; după Graur, prin încrucișare între rablă și damblagi)

Sursa : etimologic

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RABLAGI

 Rezultatele 1 - 6 din aproximativ 6 pentru RABLAGI.

RABLAGIT

... RABLAGÍT , - Ă , rablagiți , - te , adj . ( Fam . ; despre obiecte ) Învechit , uzat , deteriorat ; ( despre ființe ) slăbit de puteri , cu sănătatea zdruncinată ; ramolit . [ Var . : răblăgít , - ă , adj . ] - V. rablagi

 

HARDUGHIT

HARDUGHÍT , - Ă , hardughiți , - te , adj . ( Despre obiecte ) Care este hodorogit , rablagit . - Hardughie + suf . -

 

RĂBLĂGI

... RĂBLĂGÍ vb . IV v . rablagi

 

RĂBLĂGIT

RĂBLĂGÍT , - Ă - Ă adj . v .

 

RABLAGIU

RABLAGÍU , - ÍE , rablagii , s . m . și f . ( Rar ) Persoană ramolită . - Rablă + suf . -