Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Vezi și forma bază: MELIȚĂ

  Vezi și:BĂTĂTOR, CORDENCI, FĂLCEA, FOFELNIȚĂ ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului MELIȚA: MELIȚĂ.

 

MELIȚA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

MELIȚÁ, méliț, vb. I. 1. Tranz. A zdrobi (cu melița) și a curăța cânepa și inul de părțile lemnoase, pentru a alege fuiorul sau pentru a se obține câlții de meliță. ** Fig. A bate strașnic pe cineva. 2. Intranz. Fig. A trăncăni, a flecări. - Din meliță.

Sursa : DEX '98

 

MELIȚÁ vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.

Sursa : sinonime

 

melițá vb., ind. prez. 1 sg. méliț, 3 sg. și pl. méliță

Sursa : ortografic

 

A MELIŢÁ méliț tranz. (cânepa sau inul) A prelucra cu melița. /Din meliță

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MELIȚA

 Rezultatele 1 - 4 din aproximativ 4 pentru MELIȚA.

BĂTĂTOR

BĂTĂTÓR^2 , - OARE , bătători , - oare , adj . , s . f . I. Adj . ( În expr . ) Bătător la ochi = care atrage atenția în mod flagrant ; izbitor . II. S . f . 1. Lopățică cu care se bate pânza ( când se inălbește ) sau rufele ( când se spală ) ; mai . 2. Mașină care bate smocurile de bumbac pentru destrămarea fibrelor . - Bate + suf . - ător . BĂTĂTÓR^1 , bătătoare , s . n . 1. Băț , lopățică ( împletită ) în formă de palmă etc . , cu care se bat covoare , perne etc . pentru a le curăța de praf . 2. Suport folosit pentru bătutul covoarelor , cuverturilor etc . 3. Băț subțire , la un capăt cu o rotiță de lemn cu găurele , cu care se bate laptele prins sau smântâna în putinei , ca să se aleagă untul ; mâtcă , brighidău . 4. Parte a meliței pe care se așează transversal inul sau cânepa , spre a fi melițate . 5. Scândură mică , dreptunghiulară , care servește la tasarea pământului semănat din

 

CORDENCI

CORDÉNCI , cordenciuri , s . n . ( Pop . ) 1. Piesă componentă a războiului de țesut , constând dintr - o scândurică lungă cu crestături pe o margine , care oprește sulurile să dea înapoi ; cripalcă , piedică . 2. Limba

 

FĂLCEA

FĂLCEÁ , fălcele , s . f . Fiecare dintre : a ) cele două tălpi ale saniei ; b ) cele două brațe ale vatalelor de la războiul de țesut ; c ) cele două scândurele între care intră limba meliței ; d ) stinghiile de lemn care leagă între ele scândurile care formează fundul carului ; e ) cele două stinghii laterale ale cârceiei carului prin care se leagă tânjala de proțap ( când se înjugă patru boi ) ; f ) cele două brațe de lemn ale piscului ( la car ) ; g ) cele două sau patru brațe laterale care constituie corpul afetului unui tun sau al unui obuzier . - Falcă + suf . -

 

FOFELNIȚĂ

FOFÉLNIȚĂ , fofelnițe , s . f . 1. Fiecare dintre cele două stinghii încrucișate ale vârtelniței , pe care sunt așezate cele patru fofeze . 2. Cuțitul meliței . 3. Fig . Gură ( ca organ al vorbirii ) . - Fofează + suf . - elniță . Cf . %