Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:AUTOSELECTOR, ECLOZIONATOR, TOPLIȚĂ ... Mai multe din DEX...

INCUBATOR - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

INCUBATÓR, incubatoare, s.n. Instalație special amenajată, de clocire artificială, pentru asigurarea condițiilor de temperatură, umiditate, ventilație, întoarcerea ouălor, securitate etc., necesare dezvoltării normale a embrionului de ou; cloșcă artificială. ** Cameră special amenajată în care se poate asigura dezvoltarea, în condiții optime, a copiilor născuți prematur. - Din fr. incubateur.

Sursa : DEX '98

 

INCUBATÓR s. n. instalație amenajată special pentru incubația (2) artificială a ouălor de păsări sau pentru dezvoltarea, în condiții optime, a prematurilor la vivipare. (< fr. incubateur)

Sursa : neoficial

 

INCUBATÓR s. clocitoare, cloșcă artificială.

Sursa : sinonime

 

incubatór s. n., pl. incubatoáre

Sursa : ortografic

 

INCUBAT//ÓR \~oáre n. 1) Instalație pentru clocirea artificială a ouălor; clocitoare. 2) Salon medical amenajat pentru a se asigura dezvoltarea în condiții optime a copiilor născuți prematur. /incubateur

Sursa : NODEX

 

INCUBATÓR s.n. Cutie, cameră specială în care se face clocirea artificială sau unde se poate asigura dezvoltarea în condiții optime a copiilor născuți prematur. [< fr. incubateur].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru INCUBATOR

 Rezultatele 1 - 4 din aproximativ 4 pentru INCUBATOR.

AUTOSELECTOR

... AUTOSELECTÓR , autoselectoare , s . n . Incubator

 

ECLOZIONATOR

ECLOZIONATÓR , eclozionatoare , s . n . Compartiment al incubatorului în care are loc procesul de ieșire a puilor din ou . [ Pr . : - zi -

 

TOPLIȚĂ

TÓPLIȚĂ , toplițe , s . f . ( Reg . ) 1. Izvor , pârâiaș cu apă caldă ; ochi de apă care nu îngheață iarna . 2. Braț izolat , mort al unui râu ; apă stătătoare , băltoacă . 3. Loc special amenajat într - o topliță ( 1 , 2 ) pentru puieții de salmonide din incubatoare , în vederea acomodării înainte de trecerea lor în apele