INCRIMINA - Definiția din dicționar

Vezi și:INCRIMINAT, INCRIMINAȚIE, INCRIMINAȚIUNE, INCRIMINARE, INCRIMINATOR, ÎNCRIMINA, ÎNCRIMINAT, DEZINCRIMINA, INCRIMINABIL ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului INCRIMINA: ÎNCRIMINA, ÎNCRIMINĂ.

INCRIMINA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

INCRIMINÁ, incriminez, vb. I. Tranz. A acuza o persoană de săvârșirea unei crime; p. gener. a învinovăți, a acuza. [Var.: încriminá vb. I] - Din fr. incriminer.

Sursa : DEX '98

INCRIMINÁ vb. tr. a imputa cuiva acte criminale, abuzuri etc.; a învinui. (< fr. incriminer, lat. incriminare)

Sursa : neoficial

A incrimina ≠ a dezvinovăți

Sursa : antonime

A se incrimina ≠ a se justifica

Sursa : antonime

INCRIMINÁ vb. v. acuza, inculpa, învinovăți, învinui.

Sursa : sinonime

incriminá vb., ind. prez. 1 sg. incriminéz, 3 sg. și pl. incrimineáză

Sursa : ortografic

A INCRIMIN//Á \~éz tranz. (persoane) A acuza de săvârșirea unei crime. [Sil. in -cri-] /incriminer

Sursa : NODEX

INCRIMINÁ vb. I. tr. A imputa cuiva acte criminale, a învinui pe cineva. [P.i. -nez și -min. / < fr. incriminer, it. incriminare].

Sursa : neologisme

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

Rezultate suplimentare

Rezultate din Literatură pentru INCRIMINA

Rezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru INCRIMINA.

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Ioan Vodă cel Cumplit

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Ioan Vodă cel Cumplit Ioan Vodă cel Cumplit de Bogdan Petriceicu Hasdeu Aventurile, domnia, războaiele, moartea lui; rolul său în istoria universală și în viața poporului român. (1572-1574) Ainsi d'un peuple entier je feuilletais l'istoire! Livre fatal de deuil, de grandeur, de victoire... Astfel răsfoiam istoria unui popor întreg: carte fatală de doliu, de mărire, de victorie! Victor Hugo, oda Ubi defuit orbis Cuprins 1 PREFAȚA LA A II-A EDIȚIUNE 2 PREFAȚA PRIMEI EDIȚIUNI 3 INTRODUCȚIUNE 4 AVENTURIERUL 5 DOMNUL 6 CĂPITANUL 7 CATASTROFA 8 DUPĂ EL... 9 EPILOG PREFAȚA LA A II-A EDIȚIUNE Sunt acum aproape 30 de ani, la 1864, în casele lui Mircousch din Piața Teatrului, am scris pe Ioan-vodă cel Cumplit. Eram tânăr și scriam așa cum nu mai sunt în stare de a scrie astăzi: dar tocmai de aceea, reproducând lucrarea mea de atunci, o las cum a fost, fără a cuteza să-i îmbătrânesc tinerețea, căci orice adaos ar fi un benghi, orice scurtare â€” o zbârcitură. Fără a adăoga, fără a scurta, fără ...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru INCRIMINA

Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru INCRIMINA.

INCRIMINAT

... Ă , incriminați , - te , adj . Care este acuzat de crimă ; care a dat naștere la o învinuire ; care este pedepsit de lege ; acuzat . V. incrimina

INCRIMINAȚIE

INCRIMINÁȚIE , incriminații , s . f . ( Înv . ) Incriminare . [ Var . : incriminațiúne s .

INCRIMINAȚIUNE

INCRIMINAȚIÚNE s . f . v .

INCRIMINARE

... INCRIMINÁRE , incriminări , s . f . Acțiunea de a incrimina și rezultatul ei ; p . gener . învinuire . învinovățire , acuzație , incriminație . [ Var . : încrimináre s . f . ] - V. incrimina

INCRIMINATOR

... INCRIMINATÓR , - OÁRE , incriminatori , - oare , adj . ( Rar ) Care incriminează ; acuzator . [ Var . : încriminatór , - oáre adj . ] - Incrimina

ÎNCRIMINA

... ÎNCRIMINÁ vb . I . v . incrimina

ÎNCRIMINAT

ÎNCRIMINÁT , - Ă - Ă adj . v .

DEZINCRIMINA

... DEZINCRIMINÁ , dezincriminéz , vb . I . Tranz . ( Jur . ) A scoate de sub incriminare ; a disculpa . - Dez - + incrimina

INCRIMINABIL

INCRIMINÁBIL , - Ă , incriminabili , - e , adj . Care poate fi incriminat ,