A r c h e u s . r o

Sursa : NODEX

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

Rezultate suplimentare

Rezultate din Literatură pentru GRINDĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 45 pentru GRINDĂ.

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Șuer

... și glasul omului poveste, în fața unei cruci de iatagane ruginite, stă coliba Șuerenilor, mândră și ridicată de la pământ ca la trei tălpi de grindă. De zăvorul ușii e priponit roibul, și suflă sperios pe nări răsfrânte, și bate cu copita iarba de sub picioare. În colibă mama Kira se ...

Dimitrie Anghel - Cedrul

Dimitrie Anghel - Cedrul Cedrul de Dimitrie Anghel Publicată în Minerva , III, 1088, 28 dec. 1911, p. 1. Majestuos își înalță fruntea, în ziua aceasta primăvăratecă și îndulcită de soare, bătrînul cedru din Grădina Plantelor și freamătă căutînd în zări neagra dungă a cocorilor, ce vin din țara lui. Străin și singur visează patriarhul la țara Libanului, unde praful de pe drumuri se ridică în pulbere de mărgean roș. Murmură așteptînd să-i răspundă o șoaptă de palmier, tace ascultînd surdul zgomot ce-l face rodul unui măslin în cădere, se cutremură cu tot frunzarul văzînd pe orizont cum trec norii deși, închipuind caravane. Anemone albe înstelează verzile mări de ierburi, crini uriași își scutură polenul în soare, miresme tari de roze vin să-i îmbete frunzarul. Vorbe străine însă răsună, și bietul patriarh amintindu-și că e în surgun își încetinează păinjenișul de rămurele, încremenește din nou rotunda-i umbră pe pămînt și tace. Placa înfierbîntată de soare, ce o poartă pe trunchi, cu inscripția anului cînd a fost smuls din pămîntul țării lui și peste care se înclină curiozitatea trecătorilor, îl arde ca un stigmat... Cercuri rotunde, ca undele unor vibrații, i-au pornit ...

George Coșbuc - Podul lui Traian

George Coşbuc - Podul lui Traian Podul lui Traian de George Coșbuc Colo surele ruine Către Dunăre privesc Cum tot vine apa, vine Martori vremilor trecute, Cât sunt astăzi de tăcute, Numai inimii-i vorbesc. Eu mă uit pe apa sură Încrețit-abia de vânt; Apa lângă mal murmură. Trec și vremile-nainte, Trec și-aducerile-aminte Cum trec toate pe pământ. Au pierit acele glorii, Și-alte-asemeni nu se nasc Ah, dar iată luptătorii Scutul lor cum îl aruncă, Sapă, cum le-a dat poruncă Meșterul de la Damasc. Grinzile de grinzi se leagă Peste munții de granit, Lespezi peste bârne-ncheagă Viaduct pe bolți enorme Și-uriașele lui forme Parc-ajung până-n zenit. Și din câte-avea ținuturi Roma-n stăpânirea sa, Iuți oșteni ascunși sub scuturi Vin ca apa revărsată, Cum potopul tău odată, Iahve, peste lumi vărsa. Podul își îndoaie fierul Sub atâți legionari, Tubele-nspăimântă cerul! Istre,-acum te bați în spume! Mulți văzuși tu tari în lume, Însă nu pe cei mai tari! Cine va mai sta-mpotriva Leului roman de-acum? Care fulger stăvili-va Goana răzbunării sale? Ai voinici tu, Decebale, Să oprești furtuna-n drum? Ori ai ...

Alexei Mateevici - Hristos în biserica Ierusalimului

Alexei Mateevici - Hristos în biserica Ierusalimului Hristos în biserica Ierusalimului de Alexei Mateevici I Libanul a dat chedrii Și aurul Ofirul, Alesu-și-a Sidonul, Eghiptul falnic, Tirul Tot ce avea mai mare, Mai vederat, mai rar, La facerea acestui Dumnezeiesc altar. Aicea, toată mintea, Puterea omenească, Pe cerul cu pământul Voit-au să unească, Voit-au să-mpreune Pe om cu Dumnezeu: Ușor era atuncea Ce este-acuma greu. Frumoasa Palestină Pusese să ridice Biserica cea mare Lui Savaoth — se zice. Mai patruzeci și șase De ani a fost lucrată, Cu marmură și aur Spoită și-mbrăcată. Era o fericire Nespusă a vedea Cum marmura cea albă În flori se împletea Cu aur, pietre scumpe, Cu lemnuri felurite; Cum se ridică-n ceruri Coloanele-ascuțite. Și grinzile înalte De jos de-abia se văd, Ușorii stâlpi în aer, În raze se prevăd. Când ziua albă-nuntru Strălucitoare cade, Cum ea de-odată-nvie Lumina minunată, Încât și cel mai negru, Întunecos și rău Și cel mai vrednic suflet Vedea pe Dumnezeu În mijlocul acestor Lumini strălucitoare, Înconjurat de stele, Înconjurat de soare. II Aici, în locu-acesta, În Israel ...

Emil Gârleanu - Părăsită

... dinaintea ei. Deasupra capului era fereastra; ridică ochii și stete așa până când glasurile oamenilor, ciripitul rândunelelor, ceși aveau cuibul chiar deasupra, lipit de-o grindă, îi vesti dimineața. Dar fereastra tot nu se lumina. Și-ntunecată a rămas de-atunci! Acuma se deprinsese. De trei-patru ani parcă ...

George Coșbuc - Cântecul redutei

George Coşbuc - Cântecul redutei Cântecul redutei de George Coșbuc Publicată în Albina , 1898, nr. 10 (6 dec.) În redută numai lei; Uite-i, mă, bașibuzucii, Eu de-aici le-aud papucii ! Dar mai mare peste ei Cine-mi e? Vrun Strâmbă-Lemne? Cică și mai și, pesemne, Unul, Ciaca-Paca-Bei. Câte cinci pe-un ban să-i vinzi, Că sunt tot oșteni pe-alesul, De viteji le saltă fesul, Pitulați pe după grinzi. Se-ntind, nene, de căldură De le-ajung genunchii-n gură Mașală, cu ei te prinzi? Ce te uiți tu, că sunt goi? Așa-i turcu-n vitejie, Zvârle haina ca să fie Sprinten-foc, când e-n război. Dârdâiesc din dinți, mă, vere Lasă-i, mă, că-și fac putere Dinților, să muște-n noi. Și-ntr-o zi — să vezi acu — Dete-Osman porunci să-i puie Tălpilor la cizme cuie, Și-apoi, ce-o fi fost, ce nu, Că sări pe băț călare Și-alergând în fuga mare Drept la Vadin s-abătu. Strig-Osman: — "Păsat vă fac ! Încurcați pe-aicea treaba, Și-mi mâncați pilaf degeaba — Vă tai ciorba, vă dezbrac! Ahmet, Mahmet, cum te cheamă, Tu ...

George Coșbuc - La oglindă

... George Coşbuc - La oglindă La oglindă de George Coșbuc Publicată în Convorbiri literare , 1890, nr. 1 (1 apr.) Azi am să-ncrestez în grindă Jos din cui acum, oglindă! Mama-i dusă-n sat! Cu dorul Azi e singur puișorul, Și-am închis ușa la tindă Cu zăvorul. Iată ...

George Coșbuc - Pastel (Coșbuc)

... Copiii dorm, visându-și jocul. Mai toarce mama. În curând, Pe vatră ea-nvălește focul, Încuie ușile la tindă, Se culc-apoi. Iar cariu-n grindă

Petruț Pârvescu - Imnele tăcerii

Petruţ Pârvescu - Imnele tăcerii Imnele tăcerii de Petruț Pârvescu Volum publicat de Editura Agata, 2003, cu o prefață de Dumitru Țiganiuc și o prezentare în volum de Gheorghe Grigurcu. Micropoeme Dor peste strune dor peste strune în sânge cuibul gol își ia zborul! Fotografia pe colțul mesei într-un imn al tăcerii fotografia! Drum prin pădure printre tufișuri umbra face urechi drum prin pădure! Floare de tei lângă o cană o bucată de zahăr înfloresc teii! Lada de zestre lada de zestre într-un ungher cămașa unui fluture! Satul natal la masa veche cu linguri noi de lemn satul meu natal! Luna pe lac sub luna plină umbra cade pe apă și nici un sunet! Roua stelelor prin iarba verde cu picioarele goale roua stelelor! Apus de soare apus de soare un coacăz a înflorit în dosul casei! Pastel de toamnă câteva prune în coșul de nuiele și nici o frunză! Linistea dintre zile noapte adâncă doar cariul se aude în grinda de lemn! Mugurii pe ram mugurii pe ram între scutece ude frunze și

Urmuz - Isma%C3%AFl și Turnavitu

Urmuz - Isma%C3%AFl şi Turnavitu IsmaĂ¯l și Turnavitu de Urmuz IsmaĂ¯l este compus din ochi, favoriți și rochie și se găsește astăzi cu foarte mare greutate. Înainte vreme creștea și în Grădina Botanică, iar mai tîrziu, grație progresului științei moderne, s-a reușit să se fabrice unul pe cale chimică, prin syntheză. IsmaĂ¯l nu umblă niciodată singur. Poate fi găsit însă pe la ora 5 ½ dimineața, rătăcind în zig-zag pe strada Arionoaiei, însoțit fiind de un viezure de care se află strîns legat cu un odgon de vapor și pe care în timpul nopții îl mănâncă crud și viu, după ce mai întîi i-a rupt urechile și a stors pe el puțină lămîie… Alți viezuri mai cultivă IsmaĂ¯l în o pepinieră situată în fundul unei gropi din Dobrogea, unde îi întreține pînă au împlinit vîrsta de 16 ani și au căpătat forme mai pline, cînd, la adăpost de orice răspundere penală, îi necinstește rînd pe rînd și fără pic de mustrare de cuget. Cea mai mare parte din an, IsmaĂ¯l nu se știe unde locuiește. Se crede că stă conservat într-un borcan situat ...

Vasile Alecsandri - Cântece din Basarabia

... intrăm! Moscălește-oi învăța Când eu limba mi-oi uita, Când a crește grâu-n tindă, Ș-a ajunge spicu-n grindă, Când a crește grâu-n casă Ș-a ajunge pâine-n masă! III Zi și noapte vicolește, Nevastă, nevastă! Dorul tău ...

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GRINDĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 56 pentru GRINDĂ.

SUBGRINDĂ

... SUBGRÍNDĂ , subgrinzi , s . f . Grindă de lemn , de lungime relativ mică , așezată sub o grindă principală a unei construcții , în dreptul unui reazem , pentru a asigura construcției o rezistență mai mare . - Sub ^1 - + grindă

ANTRETOAZĂ

ANTRETOÁZĂ , antretoaze , s . f . 1. Fiecare dintre grinzile transversale care leagă grinzile principale ale unui pod . 2. Bară care servește la legarea a două piese dintr - un mecanism și la menținerea lor fixă la oarecare distanță . 3. Piesă metalică , cilindrică , goală în interior , folosită pentru consolidarea pereților unui cazan cu

CUNUNĂ

... sau literare ) . 3. Coroană care se așază pe capul celor care se căsătoresc după ritualul religios . 4. Funie , împletitură de ceapă , de usturoi etc . 5. Grindă principală cu care se închide în partea de sus un perete de lemn și pe care se reazemă celelalte grinzi ale tavanului și ale acoperișului ...

FRUNTAR

... FRUNTÁR , fruntare , s . n . 1. Grindă principală care mărginește prispa în partea de sus și pe care se sprijină grinzile secundare ale casei . 2. Curea care leagă cele două părți laterale ...

GRINDIȘ

... GRINDÍȘ , grindișuri , s . n . Totalitatea grinzilor unui acoperiș , ale unui tavan etc . - Grindă

GRINDUȚĂ

... GRINDÚȚĂ , grinduțe , s . f . Diminutiv al lui grindă ; grinduliță . - Grindă

GRINDULIȚĂ

... GRINDULÍȚĂ , grindulițe , s . f . Diminutiv al lui grindă ; grinduță . - Grindă

MEȘTERGRINDĂ

... MEȘTERGRÍNDĂ , meștergrinzi , s . f . ( Reg . ) Grindă

SĂGEATĂ

SĂGEÁTĂ , săgeți , s . f . 1. Vergea de lemn , cu un vârf ascuțit ( de fier , os , piatră ) la un capăt , iar la celălalt cu două aripioare înguste , folosită în trecut ( la unele populații și astăzi ) ca proiectil de vânătoare sau de luptă , aruncată dintr - un arc încordat . 2. Indicator de direcție în formă de săgeată ( 1 ) . 3. Fiecare dintre stâlpii caselor și pătulelor de la țară , care sunt fixați cu capătul de jos în grinzile temeliei și cu cel de sus în grinzile acoperișului . 4. ( Mat . ) Distanța maximă dintre un arc de curbă și coarda care unește extremitățile lui . 5. ( Geogr . ; în sintagma ) Săgeată litorală = formă de acumulare marină la intrarea unui fluviu sau la gura de vărsare a unui fluviu în mare , care poate închide un golf , separând o lagună . 6. Compus : săgeata apei sau săgeata apelor = plantă erbacee acvatică cu frunze în formă de săgeată și cu flori albe cu mijlocul purpuriu ( Sagittaria

SOMIERĂ

SOMIÉRĂ , somiere , s . f . 1. Rețea elastică de sârmă , de arcuri etc . fixată pe cadrul patului , peste care se așază salteaua ; p . ext . parte a unui pat formată dintr - un schelet care susține un ansamblu de elemente elastice , un material de umplutură și o țesătură de acoperire . 2. Bloc de piatră care susține o boltă . 3. Fiecare dintre grinzile principale pe care sunt rezemate grinzile secundare ale unui planșeu . [ Pr . : - mi -

ȘOȘ

... ȘOȘ , șoși , s . m . ( Reg . ) Stâlp , bârnă , grindă

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...