Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

GRADUAL - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

GRADUÁL, graduale, s.n. (Muz.) Cânt gregorian în liturghia catolică. ** Carte de cântece pentru liturghie la catolici. [Pr.: -du-al] - Din it., lat. graduale.

Sursa : DEX '98

 

GRADUÁL^2, -Ă adj. care crește sau scade treptat. (< fr. graduel, engl. gradual)

Sursa : neoficial

 

GRADUÁL^1 s. n. 1. (în liturghia catolică) nume dat inițial unei cântări responsoriale, devenită apoi cântare solistică. 2. carte liturgică cuprinzând, pe lângă cântările graduale (1), cântările misei. (< it., lat. graduale)

Sursa : neoficial

 

graduál s. n. (sil. -du-al), pl. graduále

Sursa : ortografic

 

GRADUÁL \~ă (\~i, \~e) Care crește sau scade treptat. /graduel

Sursa : NODEX

 

GRADUÁL, -Ă adj. Care crește sau scade treptat. [Pron. -du-al. / cf. fr. graduel].

Sursa : neologisme

 

GRADUÁL s.n. Moment în liturghia catolică. ** Carte de cântece pentru liturghie la catolici. [Pron. -du-al. / < it. graduale].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru GRADUAL

 Rezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru GRADUAL.

Mihail Kogălniceanu - Prefață la Letopisețele Țării Moldovei

Mihail Kogălniceanu - Prefaţă la Letopiseţele Ţării Moldovei Prefață la Letopisețele Țării Moldovei de Mihail Kogălniceanu Dacă vreodinioară studiul istoriei a fost trebuitor, aceasta este în epoca noastră, în acest timp de haos, când și oameni publici și oameni privați, bătrâni și tineri, ne-am văzut individualitățile sfâșiate și iluziile ce ni erau mai plăcute, șterse. Într-un asemenea timp, limanul de mântuire, altarul de răzimat pentru noi este studiul istoriei, singurul oracol care ne mai poate spune viitorul. Acest mare adevăr îl simțesc mai cu deosebire națiile civilizate. Noi vedem că la dânsele istoria singură a moștenit tot interesul ce altădată îl aveau alte cunoștințe teoretice; căci, tocmai ele simțesc nevoia de a-și lega prezentul cu trecutul. De aceea, nici într-un secol, chiar în acel al benedictinilor, nu s-au publicat ca astăzi colecții mai mari de cronice și de urice originale spre a completa istoria. În adevăr, spre a avea o istorie, și îndeosebi istoria țării sale, nimic mai bun, mai folositor, mai neapărat este decât de a se întoarce la izvoarele originale, adică de a avea înaintea sa cronicile, biografiile, diplomele, ...