Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Vezi și forma bază: GEOFIZIC

  Vezi și:GEOFIZIC, GEOFIZICIAN, GEOFON, GEOMAGNETISM, GRAVIMETRIE, MAGNETOMETRIE, METEOROLOGIE, PALEOGEOFIZIC, SEISMOGRAF, SEISMOLOGIE, SEISMOMETRIE ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului GEOFIZICĂ: GEOFIZICA.

 

GEOFIZICĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

geofízică s. f. (sil. ge-o-), g.-d. art. geofízicii

Sursa : ortografic

 

GEOFÍZICĂ f. Știință care se ocupă cu studiul proprietăților fizice ale globului pământesc (fenomenele seismice, magnetice, meteorologice etc.). /géophysique

Sursa : NODEX

 

GEOFÍZICĂ s.f. Știință care studiază fizica globului terestru. [Gen. -cii. / < fr. géophysique, cf. gr. ge - pământ, physis - natură].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GEOFIZICĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 11 pentru GEOFIZICĂ.

GEOFIZIC

GEOFÍZIC , - Ă , geofizici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Știință care studiază structura și proprietățile fizice ale globului terestru . 2. Adj . Care aparține geofizicii ( 1 ) , privitor la geofizică . [ Pr . : ge -

 

GEOFIZICIAN

GEOFIZICIÁN , - Ă , geofizicieni , - e , s . m . și f . Specialist în geofizică . [ Pr . : ge - o - fi - zi - ci -

 

GEOFON

GEOFÓN , geofoane , s . n . 1. Aparat electroacustic folosit în prospectarea geofizică ( seismică ) . 2. Aparat acustic folosit la detectarea pierderilor de apă din conductele îngropate . [ Pr . : ge -

 

GEOMAGNETISM

GEOMAGNETÍSM s . n . Ramură a geofizicii care studiază magnetismul terestru . [ Pr . : ge -

 

GRAVIMETRIE

GRAVIMETRÍE s . f . 1. Parte a geofizicii care studiază distribuția geografică a câmpului de gravitație . 2. Metodă chimică prin care se determină cantitatea unui element dintr - un amestec prin separarea lui cu ajutorul unui

 

MAGNETOMETRIE

MAGNETOMETRÍE s . f . Ramură a geofizicii care studiază câmpul magnetic al Pământului și anomaliile

 

METEOROLOGIE

METEOROLOGÍE s . f . Ramură a geofizicii care se ocupă cu studiul proprietăților atmosferei și cu fenomenele care au loc în aceasta . [ Pr . : - te -

 

PALEOGEOFIZIC

PALEOGEOFÍZIC , - Ă , paleogeofizici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Ramură a geofizicii care studiază structura și proprietățile fizice ale globului terestru în trecutul geologic . 2. Adj . Referitor la paleogeofizică ( 1 ) . [ Pr . : - le - o - ge -

 

SEISMOGRAF

SEISMOGRÁF , seismografe , s . n . 1. Aparat care înregistrează grafic , în mod automat , momentul , durata și intensitatea mișcărilor seismice ; seismometru . 2. Aparat folosit în prospecțiuni geofizice , cu ajutorul căruia se înregistrează vibrațiile produse de anumite explozii subterane provocate în scopuri științifice . [ Pr . : se -

 

SEISMOLOGIE

SEISMOLOGÍE s . f . Ramură a geofizicii aplicate care se ocupă cu studiul cutremurelor de pământ . [ Pr . : se -

 

SEISMOMETRIE

SEISMOMETRÍE s . f . Parte a geofizicii aplicate care studiază modul și viteza de propagare a undelor seismice din scoarța Pământului , provocate prin explozii artificiale , mai ales în scopul prospectării diferitelor substanțe minerale utile și al detectării structurilor geologice favorabile acumulării acestora ; seismică . [ Pr . : se -