|
|
||
Vezi și:FONFĂI,
FONFĂIT,
FÂRNÂIT,
FORNĂIT,
ONĂNĂIT
... Mai multe din DEX...
FONF - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. FONF, FOÁNFĂ, fonfi, foanfe, adj. (Despre oameni) Care vorbeşte pe nas, care pronunță nazal; care vorbeşte cu dificultate; fonfăit, fârnâit^2, fornăit^2. - Formație onomatopeică.Sursa : DEX '98 FONF adj., s. fârnâit, fonfăit, fornăit, (reg.) mohnăit. (Un om \~.)Sursa : sinonime fonf adj. m., pl. fónfi; f. sg. foánfă, pl. foánfeSursa : ortografic FONF foánfă (fonfi, foánfe) și substantival (despre persoane) Care vorbeşte pe nas; care pronunță cuvintele nazal. /Onomat.Sursa : NODEX Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru FONFRezultatele 1 - 2 din aproximativ 2 pentru FONF. Mihai Eminescu - Satira III Satira III de Mihai Eminescu Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limbă, Ce cu-a turmelor pășune, a ei patrie ș-o schimbă, La pământ dormea ținându-și căpătâi mâna cea dreaptă; Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deșteaptă. Vede cum din ceruri luna lunecă și se coboară Și s-apropie de dânsul preschimbată în fecioară. Înflorea cărarea ca de pasul blândei primăveri; Ochii ei sunt plini de umbra tăinuitelor dureri; Codrii se înfiorează de atâta frumusețe, Apele-ncrețesc în tremur străveziile lor fețe, Pulbere de diamante cade fină ca o bură, Scânteind plutea prin aer și pe toate din natură Și prin mândra fermecare sun-o muzică de șoapte, Iar pe ceruri se înalță curcubeele de noapte... Ea, șezând cu el alături, mâna fină i-o întinde, Părul ei cel negru-n valuri de mătasă se desprinde - "Las' să leg a mea viață de a ta... În brațu-mi vino, Și durerea mea cea dulce cu durerea ta alin-o... Scris în cartea vieții este și de veacuri și de stele Eu să fiu a ta stăpână, tu stăpân vieții mele." Și ... Mihai Eminescu - Scrisoarea III Mihai Eminescu - Scrisoarea III Scrisoarea III de Mihai Eminescu Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limbă, Ce cu-a turmelor pășune, a ei patrie ș-o schimbă, La pămînt dormea ținîndu-și căpătîi mîna cea dreaptă; Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deșteaptă. Vede cum din ceruri luna lunecă și se coboară Și s-apropie de dînsul preschimbată în fecioară. Înflorea cărarea ca de pasul blîndei primăveri; Ochii ei sunt plini de umbra tăinuitelor dureri; Codrii se înfiorează de atîta frumusețe, Apele-ncrețesc în tremur străveziile lor fețe, Pulbere de diamante cade fină ca o bură, Scînteind plutea prin aer și pe toate din natură Și prin mîndra fermecare sun-o muzica de șoapte, Iar pe ceruri se înalță curcubeele de noapte… Ea, șezînd cu el alături, mîna fină i-o întinde, Părul ei cel negru-n valuri de mătasă se desprinde: — Las’ să leg a mea viață de a ta… În brațu-mi vino, Și durerea mea cea dulce cu durerea ta alin-o… Scris în cartea vieții este și de veacuri și de stele Eu să fiu a ta stăpînă, tu stăpîn vieții mele. ... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FONFRezultatele 1 - 6 din aproximativ 6 pentru FONF. ... FONFĂÍ , fónfăi , vb . IV . Intranz . A vorbi pronunțând cuvintele nazal , ca un fonf ; a fârnâi , a fornăi ( 2 ) . - Fonf ... FONFĂÍT , - Ă , fonfăiți , - te , adj . ( Despre oameni ) Fonf , fârnâit ^2 ; ( despre cuvinte sau sunete ) rostite nazal , ca de un fonf ... FÂRNÂÍT^1 , fârnâituri , s . n . Faptul de a fârnâi . - V. fârnâi . FÂRNÂÍT^2 , - Ă , fârnâiți , - te , adj . ( Adesea substantivat ) Care vorbește pe nas ; fonf ... FORNĂÍT^2 , - Ă , fornăiți , - te , adj . Fonf ... ONĂNĂÍT , - Ă , onănăiți , - te , adj . ( Reg . ) Fonf |
||