Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:DEZARTICULAT, DISLOCAȚIE, FORABIL, FORABILITATE, SURPĂTURĂ ... Mai multe din DEX...

DISLOCAT - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

DISLOCÁT, -Ă, dislocați, -te, adj. Care a fost mișcat, deplasat, desprins din locul în care se afla. - V. disloca.

Sursa : DEX '98

 

DISLOCÁT adj. 1. desprins. (Stâncă \~.) 2. v. luxat. 3. (FIZ.) dezlocuit. (Un lichid \~.) 4. v. strămutat.

Sursa : sinonime

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru DISLOCAT

 Rezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru DISLOCAT.

Paul Zarifopol - Flaubert și Anatole France

... tichie ieșeau broaște. Figura aceasta exprimă perfect eroica dizarmonie care stăpânea toate facultățile intelectuale și morale ale lui Flaubert. Ca și Don Quichotte, omul acesta dislocat avea o excesivă capacitate de entuziasm și de simpatie. De accea era totdeauna furios. Amândoi, Don Quichotte și Flaubert, erau buni la inimă. Din mare ... vorbelor infinite, nu era inteligent, debita teorii obscure, aforisme inepte, și ideile lui literare nu se pot susține. France are, negreșit, și laude pentru romanticul dislocat: marele Sfânt Cristofor, care a trecut literatura de pe malul romantic pe cel naturalist, fără să știe ce ducea, de unde venea și ...

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DISLOCAT

 Rezultatele 1 - 6 din aproximativ 6 pentru DISLOCAT.

DEZARTICULAT

... DEZARTICULÁT , - Ă , dezarticulați , - te , adj . 1. ( Despre oase ) Ieșit , sărit din articulații ; dislocat . 2. Fig . Incapabil de mișcări coordonate ; ( despre mișcări ) care arată , trădează lipsă de coordonare ; dezordonat . 3. ( Despre membre sau părți ale lor ) Amputat la nivelul ...

 

DISLOCAȚIE

DISLOCÁȚIE , dislocații , s . f . ( Rar )

 

FORABIL

... FORÁBIL , - Ă , forabili , - e , adj . ( Despre roci ) Care poate fi forat ( ușor ) ; care poate fi dislocat

 

FORABILITATE

FORABILITÁTE s . f . Proprietate a rocilor de a fi ușor dislocate prin

 

SURPĂTURĂ

SURPĂTÚRĂ , surpături , s . f . 1. Faptul de a ( se ) surpa . 2. Loc prăpăstios în curs de surpare ; loc de unde s - a rupt o porțiune de teren ; p . ext . porțiunea dislocată . 3. Ruină , dărâmătură . 4. ( Pop . ) Hernie . - Surpa + suf . -