Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:DISCREDITAT, DISCREDITARE, CALOMNIA, CALOMNIE, COMPROMIS, COMPROMITE, DENIGRA, DESCONSIDERAT, PONOSI ... Mai multe din DEX...

DISCREDITA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

DISCREDITÁ, discreditez, vb. I. Tranz. și refl. A face -și piardă sau a-și pierde creditul, considerația, încrederea altora; a (se) compromite. - Din fr. discréditer.

Sursa : DEX '98

 

DISCREDITÁ vb. tr., refl. a(-și) pierde reputația, a (se) compromite. (< fr. discréditer)

Sursa : neoficial

 

DISCREDITÁ vb. 1. v. calomnia. 2. v. compromite.

Sursa : sinonime

 

discreditá vb., ind. prez. 1 sg. discreditéz, 3 sg. și pl. discrediteáză; conj. prez. 3 sg. și pl. discreditéze

Sursa : ortografic

 

A SE DISCREDIT//Á \~éz intranz. A-și pierde creditul, reputația; a se compromite. /discréditer

Sursa : NODEX

 

A DISCREDIT//Á \~éz tranz. (persoane, teorii, organizații etc.) A face se discrediteze; a compromite. /discréditer

Sursa : NODEX

 

DISCREDITÁ vb. I. tr., refl. A face ca cineva -și piardă sau a-și pierde încrederea, creditul altora, a(-și) strica reputația. [< fr. discréditer, cf. it. discreditare].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru DISCREDITA

 Rezultatele 1 - 3 din aproximativ 3 pentru DISCREDITA.

Ion Luca Caragiale - Cronici literare

Ion Luca Caragiale - Cronici literare Cronici literare de Ion Luca Caragiale Cuprins 1 Voiți cronică literară?... 2 Cronică literară [Desigur, știți ce va să zică...] 3 Cronică literară [jurasem că nu voi mai lua...] 4 Cronica [își pune gazeta sub teasc...] 5 Cronică?... 6 Note Voiți cronică literară?... Ați cunoscut, mă rog, pe celebrul Christorian, acel geniu rătăcitor, flagelator în versuri al vițiurilor, ce, din nenorocirea umanității, au bântuit și vor bântui etern societățile? L-ați cunoscut?... Da?... Așa este că era nostim cu verva lui detractoare? Ce geniu! Ce monstru de geniu! Uite, vă asigur că peste câteva sute de ani, când cine știe ce va mai fi prin aceste locuri, unde astăzi se rădică mândra noastră cetate, micul Paris al Orientului, când se va omeni de Pasagiul Român și de admirabila lui arhirectură, cum se pomenește azi de Grădinile Suspinse ale Semiramidei [1] , poate că amintirea se va datori în mare parte celebrității lui Christorian și atâtor alții de specia sa. Da, doamnelor și domnilor; Bucureștii — dacă nu mă-nșel — este fericita lui patrie. - Cum se poate, — vor striga depărtatele generațiuni cârcotașe și neîncrezătoare - Bucureștii era patria acestui Homer al satyrei? - Da, amabili descendinți ...

 

Titu Maiorescu - În contra direcției de astăzi în cultura română

Titu Maiorescu - În contra direcţiei de astăzi în cultura română În contra direcției de astăzi în cultura română de Titu Maiorescu 1868 Convorbirile literare au publicat un șir de cercetări critice asupra lucrărilor mai însemnate prin care s-a caracterizat cultura română în timpul din urmă, asupra poeziei de salon și poeziei populare, asupra etimologismului d-lui Cipariu și Lepturalului d-lui Pumnul, asupra dreptului public al românilor după școala Barnuțiu și asupra limbei române în jurnalele din Austria. Aceste critice nu au rămas fără răspuns; însă toate răspunsurile, după obiceiul introdus la noi, erau pline de personalități, așa încât, din respect pentru publicitate, au trebuit să fie trecute sub tăcere. Căci ce are a face în asemenea discuții persoana scriitorului! O excepție se poate admite numai în privința ultimului răspuns al Transilvaniei, fiindcă unele observări din el dau ocazie de a caracteriza întreaga cultură română din ziua de astăzi și, prin urmare, merită să fie relevate. Afară de aceasta, Transilvania este organul public al Asociațiunii pentru literatura și cultura poporului român, redactat de din cei mai cunoscuți bărbați ai noștri, de d. Bariț, și, întrucât reprezintă astfel floarea dezvoltării intelectuale din Ardeal, ...

 

Titu Maiorescu - Direcția nouă în poezia și proza română

Titu Maiorescu - Direcţia nouă în poezia şi proza română Direcția nouă în poezia și proza română de Titu Maiorescu 1872 I - Poezia Alecsandri, Eminescu, Bodnărescu, Matilda Cugler, Șerbănescu, Petrino' Sunt întrebări care în starea normală a unei societăți nu există, dar care, o dată născute, se impun atenției tutulor și cer neapărat un răspuns de la cei ce se gândesc la interesele publice. Va avea România un viitor? Se mai află în poporul ei destulă putere primitivă pentru a ridica și a purta sarcina culturei? Căci cultura e o sarcină care cere și consumă neîntrerupt puterile vitale ale unei națiuni. Va putea să pășească în lucrare pașnică pe aceeaș cale pe care civilizația apuseană a adus atâta bine omenirii? O parte a răspunsului atârnă de la direcția spiritelor din societatea de astăzi, direcție a cărei manifestare este literatura în înțelesul cel mai larg al cuvântului. Pe când în lumea noastră politică neliniștea a ajuns la culme și totul pare întunecat în confuzia unor tendințe lipsite de princip, se dezvoltă, alăturea cu acele mișcări nesănătoase, o literatură încă jună și, în parte, încă nerecunoscută, dar care, ...

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DISCREDITA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru DISCREDITA.

DISCREDITAT

... DISCREDITÁT , - Ă , discreditați , - te , adj . Care și - a pierdut creditul , considerația , bunul renume ; compromis . - V. discredita

 

DISCREDITARE

... DISCREDITÁRE s . f . Faptul de a ( se ) discredita ; compromitere . - V. discredita

 

CALOMNIA

... CALOMNIÁ , calomniez , vb . I . Tranz . A vorbi pe cineva de rău , a spune lucruri neadevărate despre cineva , a discredita pe cineva în onoarea sau reputația sa ; a defăima , a bârfi , a cleveti , a huli , a ...

 

CALOMNIE

... CALOMNÍE , calomnii , s . f . Afirmație mincinoasă și tendențioasă făcută cu scopul de a discredita

 

COMPROMIS

COMPROMÍS^2 , - Ă , compromiși , - se , adj . 1. ( Despre oameni ) Cu reputația pătată ; discreditat . 2. Primejduit , stricat . - COMPROMÍS^1 , compromisuri , s . n . Înțelegere , acord bazat pe cedări reciproce ;

 

COMPROMITE

... vb . III . 1. Tranz . și refl . A face să - și piardă sau a - și pierde buna reputație ; a ( se ) discredita . 2. Tranz . A pricinui un rău , a primejdui ; a strica , a distruge . [ Perf . s . compromiséi , part . compromis ...

 

DENIGRA

... DENIGRÁ , denigrez , vb . I . Tranz . A ponegri , a defăima , a calomnia , a discredita

 

DESCONSIDERAT

DESCONSIDERÁT , - Ă , desconsiderați , - te , adj . Disprețuit , discreditat . - V.

 

PONOSI

... întrebuințare îndelungată ) . 2. ( Înv . și reg . ) A bârfi , a ponegri , a defăima ; a calomnia , a discredita